 |
| Ilustratie la : Franz Kafka - Procesul Editura pentru Literatura, Biblioteca pentru toti, 1977 |
Liceul de Metrologie , Bucuresti, 1976
Perioada la care ma refer aici este aceea in care dupa ce am fost student ( cu bursa, am intrat cu media 9.00 ) la Facultatea de Constructii Civile , sectia Instalatii ( subingineri ) din Bucuresti , m-am retras cu recomandarea facultatii *) pentru a da examen la Facultatea de Psihologie a Universitatii Bucuresti.
Conform reglementarilor regimului , dreptul de a ma retrage si de a da examen la o alta facultate era acordat numai daca ma angajam pentru un an "in productie" pentru ca statul sa-si poata recupera cheltuielile facute .
Asa am ajuns pedagog la Liceul Economic " Mihai Eminescu " din Bucuresti care isi avea sediul langa Piata George Cosbuc transformat ulterior in Liceul Economic si de Alimentatie Publica .
Pana la inaugurarea noului sediu de pe Soseaua Viilor, elevii liceului erau cazati in caminele Liceului de Metrologie de pe Soseua Vitan-Bârzești, Bucuresti care in 1976 era practic in afara Bucurestiului, pe linia masinii 102 si in plin camp. Noaptea se putea ajunge acolo numai cu un taxi.
Liceul de Metrologie avea multi elevi caministi si din acest motiv in incinta lui existau doua camine cu sute de elevi , respectiv unul de baieti si unul de fete. Din aceste motive psihologii lucrau in ture de zi si de noapte .
Cea mai apropiata de Liceul de Metrologie era intreprinderea " Autobuzul" aceasta fiind chiar la marginea orasului.
Toate aceste detalii anoste au rolul de a reda atomsfera de atunci si capata semnificatie in relatarea de mai jos.
La un inceput de saptamana , intr-o dimineata de luni cand ma pregateam sa ma intalnesc cu un coleg pedagog care iesea din tura de noapte ca sa facem un schimb de tura, mergeam catre caminul de baieti ( in fotografia 1 este cladirea alba din fundal **). Pe drum ma opreste un elev speriat care imi spune cu un aer ciudat sa merg in spatele caminului unde este un grup de fete. Intrigat, intreb de ce. Raspunsul lui a fost si mai ciudat :
- E un copil in spatele gardului ...
Nu am inteles nimic , dar am ocolit caminul de baieti si am vazut o scena stranie. In spatele caminului , cam la un metru de gard, era adunat un grup de 25-30 de eleve in special din clasele mari foarte agitate care gesticulau si vociferau continuu . Toate priveau catre gard , dar fara sa indrazneasca sa se apropie. Mi-am dat seama ca este ceva grav . M-am apropiat de grup deoarece nu peste mult timp incepeau orele si elevele ar fi trebuit sa fie deja plecate catre salile de curs.
- Buna dimineata ! Ce s-a intamplat ?
Au amutit brusc , s-au intors catre mine si m-au privit sugestiv, dar fara sa spuna nimic. Cum linistea era stranie ca atunci cand ceva rau pluteste in aer , le-am intrebat din nou calm ce s-a intamplat insistand asupra faptului ca trebuie sa ajunga la cursuri. Au inceput sa susoteasca intre ele . Intr-un final , cea mai indrazneata a vorbit :
- Este un copil mort dupa gard !
Din tonul ei era clar ca spunea adevarul si de data aceasta am amutit eu . Mi-au trebuit cateva secunde ca sa decid ce sa spun si cum sa reactionez intr-o situatie in care mintea se blocheaza ( incercam febril sa inteleg despre ce este vorba si ce s-a intamplat de fapt ).
Ca sa castig timp m-am apropiat mai mult de grup si atunci am observat ca acesta se oprise acolo unde in gardul facut din placi de beton era o spartura prin care putea trece un om daca se apleca. Prin spartura se vede mai departe , cam la 10 metri de gard, o folie mare de plastic care acoperea ceva.
Am incercat din nou sa gasesc o iesire din situatie :
- Orice ar fi , nu aveti voie sa ramaneti aici, trebuie sa mergeti la cursuri .
Replica a venit instantaneu :
- Este un copil mort acolo , vrem sa-l vedem si noi !
Am incercat din nou sa gasesc o cale de iesire. Mi-am adus aminte ca unele dintre eleve erau majore pentru ca implinisera deja 18 ani si am gasit solutia.
- Nu puteti merge toate . Care dintre voi a implinit 18 ani ?
S-au ridicat cateva maini.
- Una singura merge cu mine, restul raman aici.
S-a oferit cea mai indrazneata care imi spusese prima ce este dupa gard. Am trecut prin spartura amandoi si i-am spus sa astepte pana o chem . M-am dus la folia mare de plastic cu speranta ( absurda ) ca nu se va afla nimic sub ea. Am ridicat-o cu mana si am inghetat pentru ca nu-mi venea sa cred ce vad. Sub folie era un nou-nascut mort , cam de 5-7 luni, cu cordonul ombilical pe burta. Am stat cateva momente nemiscat si am tras adanc aer in piept ca sa-mi revin pentru ca trebuia sa ma intorc la eleve. Am pus folia la loc si m-am intors aparent calm la eleva care ma astepta :
- Esti sigura ca mai vrei sa vezi ce este acolo ?
- Da !
- Bine, hai sa mergem.
Am mers impreuna si ne-am oprit langa folie. Am pus mana pe coltul foliei si m-am uitat la fata care in mod evident avea emotii puternice. Am ridicat folia. Fata a ingalbenit brusc si imediat a tipat atat de tare incat tot grupul care era dupa gard a luat-o la fuga.
Ne-am intors tacuti si marcati amandoi de ceea ce am vazut . Eleva a plecat spre camin, iar eu m-am oprit direct la cabinetul directorului liceului, profesorul de limba romana Popescu ( nu mai tin minte celalalt nume ), caruia i-am relatat tot ce s-a intamplat.
Nu a parut foarte socat de ce i-am povestit, iar opinia lui infirmata ulterior a fost aceea ca probabil una dintre muncitoarele calificate sau necalificate de la serele aflate in spatele liceului a avortat si a lasat fetusul acolo ca sa dea vina pe elevele de liceu.
- Buna dimineata ! Ce s-a intamplat ?
Au amutit brusc , s-au intors catre mine si m-au privit sugestiv, dar fara sa spuna nimic. Cum linistea era stranie ca atunci cand ceva rau pluteste in aer , le-am intrebat din nou calm ce s-a intamplat insistand asupra faptului ca trebuie sa ajunga la cursuri. Au inceput sa susoteasca intre ele . Intr-un final , cea mai indrazneata a vorbit :
- Este un copil mort dupa gard !
Din tonul ei era clar ca spunea adevarul si de data aceasta am amutit eu . Mi-au trebuit cateva secunde ca sa decid ce sa spun si cum sa reactionez intr-o situatie in care mintea se blocheaza ( incercam febril sa inteleg despre ce este vorba si ce s-a intamplat de fapt ).
Ca sa castig timp m-am apropiat mai mult de grup si atunci am observat ca acesta se oprise acolo unde in gardul facut din placi de beton era o spartura prin care putea trece un om daca se apleca. Prin spartura se vede mai departe , cam la 10 metri de gard, o folie mare de plastic care acoperea ceva.
Am incercat din nou sa gasesc o iesire din situatie :
- Orice ar fi , nu aveti voie sa ramaneti aici, trebuie sa mergeti la cursuri .
Replica a venit instantaneu :
- Este un copil mort acolo , vrem sa-l vedem si noi !
Am incercat din nou sa gasesc o cale de iesire. Mi-am adus aminte ca unele dintre eleve erau majore pentru ca implinisera deja 18 ani si am gasit solutia.
- Nu puteti merge toate . Care dintre voi a implinit 18 ani ?
S-au ridicat cateva maini.
- Una singura merge cu mine, restul raman aici.
S-a oferit cea mai indrazneata care imi spusese prima ce este dupa gard. Am trecut prin spartura amandoi si i-am spus sa astepte pana o chem . M-am dus la folia mare de plastic cu speranta ( absurda ) ca nu se va afla nimic sub ea. Am ridicat-o cu mana si am inghetat pentru ca nu-mi venea sa cred ce vad. Sub folie era un nou-nascut mort , cam de 5-7 luni, cu cordonul ombilical pe burta. Am stat cateva momente nemiscat si am tras adanc aer in piept ca sa-mi revin pentru ca trebuia sa ma intorc la eleve. Am pus folia la loc si m-am intors aparent calm la eleva care ma astepta :
- Esti sigura ca mai vrei sa vezi ce este acolo ?
- Da !
- Bine, hai sa mergem.
Am mers impreuna si ne-am oprit langa folie. Am pus mana pe coltul foliei si m-am uitat la fata care in mod evident avea emotii puternice. Am ridicat folia. Fata a ingalbenit brusc si imediat a tipat atat de tare incat tot grupul care era dupa gard a luat-o la fuga.
Ne-am intors tacuti si marcati amandoi de ceea ce am vazut . Eleva a plecat spre camin, iar eu m-am oprit direct la cabinetul directorului liceului, profesorul de limba romana Popescu ( nu mai tin minte celalalt nume ), caruia i-am relatat tot ce s-a intamplat.
Nu a parut foarte socat de ce i-am povestit, iar opinia lui infirmata ulterior a fost aceea ca probabil una dintre muncitoarele calificate sau necalificate de la serele aflate in spatele liceului a avortat si a lasat fetusul acolo ca sa dea vina pe elevele de liceu.
In aceeasi zi a venit Militia , Procuratura , criminalistii ,etc. si au ridicat micul cadavru.
In ceea ce ma priveste am plecat de la liceu oripilat de ceea ce am vazut in acea zi. Era prima data cand ma confruntam cu asa ceva .
In zilele si saptamanile care au urmat zvonurile au inceput sa circule si incet-incet s-a aflat adevarul care a zguduit intregul liceu.
In ceea ce ma priveste am plecat de la liceu oripilat de ceea ce am vazut in acea zi. Era prima data cand ma confruntam cu asa ceva .
In zilele si saptamanile care au urmat zvonurile au inceput sa circule si incet-incet s-a aflat adevarul care a zguduit intregul liceu.
Mai intai fetele , ulterior si baietii, au aflat ca avortul ar fi avut loc in camin. O eleva ar fi avortat in camin ajutata de trei colege de camera , dar avortul ar fi fost de fapt o nastere. Copilul se nascuse viu si ca sa nu tipe l-ar fi sugrumat . Paralizate de spaima, l-ar fi pus mai intai in cosul de gunoi din camera , dupa aceea l-au dus dincolo de gardul liceului si l-au lasat acolo acoperit cu o folie de plastic .
In saptamanile care au urmat elevele au fost anchetate de Militie ( ancheta a durat aproximativ o luna de zile) . Dincolo de zvonuri, cosmarul devenise realitate.Nu era vorba despre o muncitoare de la sera, ci despre o eleva de liceu. S-a aflat ca o eleva ( sa-i spunem Ilona ) avortase in camin ajutata de cele trei colege de camera.
Cand a devenit o certitudine faptul ca a fost vorba despre o eleva si ca avortul a fost facut in camin, in paralel cu ancheta autoritatilor de atunci, a actionat si scoala.
In saptamanile care au urmat elevele au fost anchetate de Militie ( ancheta a durat aproximativ o luna de zile) . Dincolo de zvonuri, cosmarul devenise realitate.Nu era vorba despre o muncitoare de la sera, ci despre o eleva de liceu. S-a aflat ca o eleva ( sa-i spunem Ilona ) avortase in camin ajutata de cele trei colege de camera.
Cand a devenit o certitudine faptul ca a fost vorba despre o eleva si ca avortul a fost facut in camin, in paralel cu ancheta autoritatilor de atunci, a actionat si scoala.
Diriginta Ilonei a luat legatura cu mama ei si a chemat-o urgent la liceu. De aici lucrurile devin greu de inteles. Cand diriginta a intrebat-o pe mama fetei daca nu a observat ca silueta ei s-a schimbat dramatic si ca burta fetei lua proportii, raspunsul mamei a fost de o sinceritate stupefianta : " Eu am vazut , dar mi-a fost rusine sa-i zic !".
Cum aschia nu sare departe de trunchi a urmat un alt episod interesant la care am asistat fara sa vreau.
Dupa aproximativ doua saptamani de cand incepuse totul , Ilona despre care tot liceul stia acum ce a facut s-a remarcat prin comportamentul ei iesit din tipare. Fara sa fie in vreun fel afectata , nu avea nicio remuscare si avea ceva sfidator in actiunile ei .
Am vazut acest lucru la cantina liceului si la masa de pranz unde elevii caministi erau supravegheati de pedagogi.
Sistemul era tip autoservire ca la cantinele studentesti din epoca . Fiecare elev se aseza la rand pentru a lua tava cu mancarea servita de bucataresele de la ghiseu.
In perioada anchetei atunci cand elevele erau chemate periodic la Militie , Ilona nu a mai mers la cusuri, dar lua masa la cantina cu ceilalti elevi care veneau respectiv plecau la cursuri.
Intr-o zi la pranz cand elevii in uniforme se asezasera la rand asteptand sa-si ia tava cu mancare, a intrat in sala de mese Ilona care nu avea uniforma , dar in schimba avea o fusta (extra)mini.
Am vazut acest lucru la cantina liceului si la masa de pranz unde elevii caministi erau supravegheati de pedagogi.
Sistemul era tip autoservire ca la cantinele studentesti din epoca . Fiecare elev se aseza la rand pentru a lua tava cu mancarea servita de bucataresele de la ghiseu.
In perioada anchetei atunci cand elevele erau chemate periodic la Militie , Ilona nu a mai mers la cusuri, dar lua masa la cantina cu ceilalti elevi care veneau respectiv plecau la cursuri.
Intr-o zi la pranz cand elevii in uniforme se asezasera la rand asteptand sa-si ia tava cu mancare, a intrat in sala de mese Ilona care nu avea uniforma , dar in schimba avea o fusta (extra)mini.
Spre stupoarea elevilor de la rand, a celor asezati deja la mese , a celor trei bucatarese corpolente de la ghiseu si a mea care priveam din sala , Ilona a trecut fara nicio jena pe langa toti elevii de la rand si s-a asezat prima la ghiseu.
Bucataresele care aflasera si ele istoria Ilonei au ramas blocate. Cea mai corpolenta si mai in varsta dintre ele si-a revenit imediat si a apostrofat-o :
- Ilona , tu nu vezi cum stau copiii acestia la rand ?! Stai la rand si tu !
Atat i-a trebuit Ilonei care a reactionat fulgerator. Cu un tupeu formidabil a facut-o cu ou si cu otet pe femeia uluita care i-a umplut tava numai ca sa scape de gura ei.
Intrigat de acest comportament am vrut sa vad ce fel de persoana are acest comportament. Cand a terminat masa am schimbat cateva vorbe cu ea incercand sa aflu de ce a tipat la o femeie mult mai in varsta decat ea si de ce nu a stat la rand ca ceilalti elevi.
Mi-a aruncat o privire inocenta ( avea ochi de un albastru deschis, era blonda si cu un ten foarte alb ) si m-a blocat atunci cand mi-a zis ca avea dreptul sa treaca in fata , dar fara sa spuna si de ce . Ma privea cu seninatate si usor amuzata , un fel de " Parca n-ai stii de ce...".
Dupa aceasta discutie , am inteles ca am de-a face cu un comportament in totala contradictie cu normele sociale si morale , mi-am oprit judecata si am renuntat pe moment sa mai inteleg cum apare . L-am luat ca atare asteptand deznodamantul acestei situatii care a bulversat pe toata lumea.
Ce a urmat dupa o luna de ancheta si cum s-a finalizat aceasta nu am mai aflat ( cel putin nu s-a comunicat in mod oficial ) , dar din ce mai tin minte Ilona ( care avea 18 ani impliniti in momentul avotului ) si colegele ei de camera , unele minore , au mers in continuare la cursuri si au terminat liceul.
Pentru mine aceasta a fost o experienta teribila si de neinteles pentru ca desi mi-am pastrat cumpatul in fata elevilor ( peste ani, cand am ajuns profesor am inteles cat de grea este o profesiune care cere competenta , empatie, autocontrol , prezenta de spirit si posesiunea termenilor ) eram de fapt zguduit de ceea ce am vazut ( aveam 22 de ani ) pentru ca daca atunci nu as fi vazut , nu as crezut ca niste adolescente sunt in stare de asa ceva.
Cand am ajuns acasa la tatal meu , invatator , care in acel moment era director la o scoala generala din judetul Mehedinti , am vrut sa-i povestesc episodul horror de la Liceul de Metrologie din Bucuresti. Cand am povestit secventa cu ridicarea foliei de plastic mi-a spus scurt :
Bucataresele care aflasera si ele istoria Ilonei au ramas blocate. Cea mai corpolenta si mai in varsta dintre ele si-a revenit imediat si a apostrofat-o :
- Ilona , tu nu vezi cum stau copiii acestia la rand ?! Stai la rand si tu !
Atat i-a trebuit Ilonei care a reactionat fulgerator. Cu un tupeu formidabil a facut-o cu ou si cu otet pe femeia uluita care i-a umplut tava numai ca sa scape de gura ei.
Intrigat de acest comportament am vrut sa vad ce fel de persoana are acest comportament. Cand a terminat masa am schimbat cateva vorbe cu ea incercand sa aflu de ce a tipat la o femeie mult mai in varsta decat ea si de ce nu a stat la rand ca ceilalti elevi.
Mi-a aruncat o privire inocenta ( avea ochi de un albastru deschis, era blonda si cu un ten foarte alb ) si m-a blocat atunci cand mi-a zis ca avea dreptul sa treaca in fata , dar fara sa spuna si de ce . Ma privea cu seninatate si usor amuzata , un fel de " Parca n-ai stii de ce...".
Dupa aceasta discutie , am inteles ca am de-a face cu un comportament in totala contradictie cu normele sociale si morale , mi-am oprit judecata si am renuntat pe moment sa mai inteleg cum apare . L-am luat ca atare asteptand deznodamantul acestei situatii care a bulversat pe toata lumea.
Ce a urmat dupa o luna de ancheta si cum s-a finalizat aceasta nu am mai aflat ( cel putin nu s-a comunicat in mod oficial ) , dar din ce mai tin minte Ilona ( care avea 18 ani impliniti in momentul avotului ) si colegele ei de camera , unele minore , au mers in continuare la cursuri si au terminat liceul.
Pentru mine aceasta a fost o experienta teribila si de neinteles pentru ca desi mi-am pastrat cumpatul in fata elevilor ( peste ani, cand am ajuns profesor am inteles cat de grea este o profesiune care cere competenta , empatie, autocontrol , prezenta de spirit si posesiunea termenilor ) eram de fapt zguduit de ceea ce am vazut ( aveam 22 de ani ) pentru ca daca atunci nu as fi vazut , nu as crezut ca niste adolescente sunt in stare de asa ceva.
Cand am ajuns acasa la tatal meu , invatator , care in acel moment era director la o scoala generala din judetul Mehedinti , am vrut sa-i povestesc episodul horror de la Liceul de Metrologie din Bucuresti. Cand am povestit secventa cu ridicarea foliei de plastic mi-a spus scurt :
- Te rog sa te opresti cu povestirea ta aici, nu mai vreau sa aud nimic !
Era șocat. Nascut , crescut si educat in regimul anterior si dupa multi ani in invatamant , nu putea concepe asa ceva din partea unor adolescente respectiv o fapta care incalca toate tabu-urile sociale , morale si religioase
Este una din situatiile pe care le-am trait in care convingerile , valorile si normele umane , sociale si morale in general sunt puse brusc sub semnul intrebarii iar in minte apare in mod reflex intrebarea : " Cum este posibil asa ceva ?!".
Acest gen de experiente personale , experiente cruciale si situatii-limita pe care le-am trait si pentru care nu gaseam explicatii in logica obisnuita mi-au trezit interesul pentru domeniul psihologiei.
Note
*) Formular specific anilor `70 :
**) Caminul de elevi de la Liceul de Metrologie , Bucuresti, 1976
 |
| ( 1) Liceul de Metrologie, Bucuresti , 1976 Fotografiat fara voie de elevii de care raspundeam |
 |
 |
| ( 2 ) Cu elevii caministi de la Liceul de Alimentatie Publica , anul IV, privesc fotografiile facute de ei |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu