marți, 23 aprilie 2024

"Crunch mode" sau despre tensiunile si blocajele din organizatiile umane. Update

 


                                                     In interiorul labirintului


"O insulta verbala echivaleaza cu un pumn"

Manualul canadian de management pentru centrale nucleare 


Ilustratie la :
Franz Kafka - Castelul
Editura pentru Literatura, Biblioteca pentru toti, 1968



Sursa : Andrew Lokenauth ( LinkedIn )



Cei care si-au trait tineretea si maturitatea in comunism cunosc foarte bine atmosfera tensionata din multe institutii, organizatii, intreprinderi , uzine , fabrici, scoli , spitale , etc. unde pe langa aberatiile propagandei comuniste oamenii mai  trebuiau sa suportate si sefii autoritari care isi terorizau subalternii. 

In realitate, arbitrariul , abuzurile , sicanele si tracasarile erau o politica de stat intr-o societate de tip carceral  in care decizia politica era prevalenta in raport cu decizia profesionala. 
Din motive lesne de inteles  in perioada comunismului nu au existat studii psihologice sau sociologice care sa se aplece asupra acestor probleme care atingeau o zona tabu si care nu au disparut brusc odata cu caderea comunismului. 
Mai rau decat atat, acestea se prelungesc pana in zilele noastre si in alte forme. 
Cand dupa dupa trei decenii de libertate si democratie o invatatoare urla la scolarii ei si ii insulta la lumina zilei, cand o profesoara universitara isi insulta si traumatizeaza studentii , cand un sef de la Iinspectoratul General pentru Situatii de Urgenta  isi trateaza subalternii ca pe detinutii de drept comun sau cand un medic nenoroceste pacientii si isi terorizeaza subalternii iar societatea cu instantele ei cu tot este incapabila sa rezolve aceste cazuri *) avem confirmarea faptului ca toate aceste patologii sociale persista si acum, daca nu  chiar s-au amplificat la alta scara.
Pe de alta parte, aceste patologii sociale erau ( sau ar fi trebuit sa fie ) si sunt zone de mare interes pentru psihologi,  sociologi si medici, cu atat mai mult pentru angajatii care le suporta.
Din acest punct de vedere in urma cu 29 de ani am fost pus intr-o situatie inedita. 
Jerry Armitage, un sef de departament din partea partenerului canadian la CNE Cernavoda unde eram angajat ca psiholog , m-a intrebat daca pot face o evaluare a starii departamentului pe care il coordona ( prin contractul de asistenta semnat intre partea romana si partea canadiana, sefii din partea canadiana erau secondati de sefii din partea romana ).
Solicitarea a fost pentru mine o minge ridicata la fileu. O asemenea tema ma interesa de multa vreme , dar cu toate ca eram angajat de ceva ani nu gasisem ocazia sa pot face acest tip de evaluare in mod oficial deoarece nu mai primisem niciodata o asemenea solicitare.
In sfarsit, ma interesau la fel de mult stresul organizational foarte prezent in aproape toate institutiile, intreprinderile si organizatiile din Romania comunista inclusiv acolo unde lucram si cu atat mai mult cauzele lui.
Eram angajat de cativa ani la CNE Cernavoda si la fel de  stresat ca toti colegii mei din departamentul la care eram arondat initial (aveam un sef dificil) , dar nu puteam defini foarte clar de ce .
Atunci mi-a venit ideea sa aplic acest tip de chestionar in departament respectiv mie si colegilor mei si am avut o revelatie. 
Dincolo de sicanele sefului, cauza principala a stresului pe care il traiam si noi , si altii era faptul departamentul unde eram arondat( la fel ca alte departamente din centrala ) , ca organizatie umana se afla in stare de ineficienta sau blocaj, din cauza modului in care era condus. 
Altfel spus , departamentele ca organizatii umane , pur si simplu nu functionau sau mai exact se aflau in starea pe care manualele de management canadian o denumeau  " crunch mode" ( stilul/modul scrasnit ), stare in care angajatii munceau peste program, ramaneau constant sarcini neindeplinite la timp, toti erau obositi iar starea de tensiune din departament  , nemultumirile angajatilor si conflictele faceau parte din cotidian **).   
Pe de alta parte , aceasta evaluare era un cartof fierbinte pentru partea romana si cu atat mai mult pentru psiholog. Am cerut detalii ca sa inteleg mai clar la ce se refera deoarece ma temeam de clasica evaluare a potentialului angajatilor pentru ca aceasta a fost si este inca o preocupare dominanta ***) .
Nu a fost cazul, canadianul nu era interesat de persoanele ca atare, ci doar de starea departamentului in ansamblu.
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa-i prezint cam ce ar putea insemna o asemenea evaluare si in acel context social ( ne aflam in anul 1993 ) dat fiind ca era vorba despre doua culturi organizationale, doua mentalitati , doua culturi , doua sisteme si doua tari diferite si l-am intrebat direct daca imi poate oferi garantii ca aceasta evaluare nu implica riscuri asupra statutului psihologului.
Se gandise deja la acest aspect si la forma sub care trebuie prezentata necesitatea acestei evaluari , respectiv o solicitare oficiala a partenerului canadian pentru a identifica cele mai bune solutii de colaborare.
Am convenit impreuna ca el sa solicite conducerii canadiene acest tip de evaluare a departamentului pe care il conducea , iar eu sa prezint conducerii romane un material de sinteza legat de blocajele din intreaga centrala identificate prin interviurile de analiza muncii pe care le-am avut din 1987 in departamentele centralei.
In final au rezultat doua sinteze care se refera la stari de fapt de acum 29 de ani care mai prezinta interes doar din punct de vedere istoric . Prima pe care am prezentat-o conducerii romane de atunci se referea la zonele in care au fost identificate disfunctionalitati si blocaje din centrala la nivel global , la nivel specific si in relatia cu partenerul roman/strain :



( 1993 )



A doua sinteza se referea la starea unei organizatii respectiv la starea departamentului pe care il conducea Jerry Armitage. 

In acest caz am folosit un chestionar elaborat pe baza variabilor identificate la nivelul unei organizatii umane ( Rensis Lickert - Human Organization : Its Management and Value , 1967), care se pot afla intr-una din cele 4 stari posibile ( optima, functionala, ineficienta, blocaj ) :



                                  VARIABILE ORGANIZATIONALE 

Rensis Lickert - Human Organization : Its Management and Value , 1967) 


1.Gradul de incredere in personalul subaltern. 
2.Gradul de libertate in care subalternii discuta problemele muncii lor cu superiorii imediati. 
3.Gradul in care superiorii consulta si tin seama de parerile subalternilor in rezolvarea problemelor. 
4.Metode de stimulare folosite 
5.Gradul raspunderii resimtit de fiecare membru pentru realizarea obiectivelor firmei(organizatiei). 
6.Volumul comunicatiilor avand drept scop realizarea obiectivelor firmei. 
7.Principalele directii ale fluxului informational. 
8.Gradul in care informatiile (instructiuni, dispozitii, ordine) sunt acceptate de subalterni. 
9.Gradul preciziei informatiei transmise de sus in jos. 
10.Contactul cu subalternii (in ce masura conducatorul cunoaste greutatile intampinate de subalterni). 
11.Intensitatea si caracterul contactelor intre conducatori si subalterni. 
12.Numarul colectivelor sudate in cadrul organizatiei. 
13.Nivelul ierarhic la care se iau deciziile formale. 
14.Orientarea decidentului dupa situatia existenta la nivelurile inferioare. 
15.Utilizarea cunostintelor specialistilor in luarea deciziei. 
16.Antrenarea subalternilor in procesul luarii deciziilor privind propria lor munca. 
17.Situarea deciziilor la nivelul optim (in acord cu motivatiile subalternilor). 
18.Modul de a trasa sarcinile. 
19.Atitudinea grupului (membrilor) fata de obiectivele firmei (organizatiei). 
20.Gradul de centralizare al controlului. 
21.Gradul si directiile de influenta ale organizatiei neformale. 
22.Modul de utilizare a rezultatelor controlului. 

 

In final a rezultat un profil grafic de forma de mai jos  urmat de o prezentare in detaliu unde era descrisa concret starea fiecarei variabile. 

 
Profilul organizatiei umane
  ( 22 Variabile )


Nu am avut un feed-back de la conducerea centralei asupra evaluarii trimise in care prezenta blocajele identificate in interviurile de analiza a muncii.
In schimb am avut un feed-back foarte bun de la Jerry Armitage , o persoana foarte deschisa si comunicativa cu care anterior avusesem multe discutii despre cultura organizationala canadiana care ma interesa in mod deosebit deoarece era total diferita de cea autohtona ****) .
Dupa ce canadianul a primit prezentarea , a citit-o cu capul in maini si o jumatate de ora nu s-a clintit de la birou  . Explicatia era  simpla. Mai mult de 2/3  dintre variabilele organizationale erau in stare de ineficienta si blocaj, stare in care se aflau cele mai multe intreprinderi si institutii din timpul comunismului din cauza conducerii autoritare. 
Scopul principal in acest caz era controlul comportamentelor angajatilor , iar  obiectivele erau in plan secund sau chiar lipseau cu desavarsire.
Dincolo de aceste experimente inedite din "laboratorul  romanesc" cum inspirat l-a denumit dr. Peter Gross (cf : Intoarcere in laboratorul romanesc . Mass media dupa 1989 
 Editura Nemira, Bucuresti, 2015  ) , in acei ani am ramas cu regretul ca am ratat  ( este adevarat, din motive obiective si independente de vointa mea ) ocazia de a aplica acel chestionar pentru organizatii umane in Parlamentul Romaniei de atunci.
Luasem  legatura in acei ani cu  ziaristi de la " Romania Libera "  interesati de aceasta idee si care s-au oferit sa-l aplice ei membrilor Parlamentului ( respectiv celor pe care i-ar fi convins sa-l completeze ) pentru a obtine in final un profil al acestei organizatii , dar nu am mai avut nici timpul, nici disponibilitatea , nici ocazia sa duc pana la capat aceasta idee  *****). 
Intr-un sens anumit, nici nu mai era necesar. Pentru un observator atent evolutia ( mai bine zis involutia ) ulterioara a clasei politice si a societatii romanesti a fost mai mult decat elocventa.
Caderea comunismului s-a redus de fapt la invalidarea ideologiei si mentalitatii comuniste , iar sub lozinca si  masca democratiei si dincolo de schimbarile de fatada ,a fost promovata o mentalitate mult mai toxica prin care societatea romaneasca a fost supusa unui proces mascat de decivilizare, desensibilizare si dezumanizare. 
Presa mainstream recunoaste in mod oficial doar varful aisbergului : 



" Spre deosebire de Ministerul Apararii, cel al Afacerilor Interne nu a fost reformat (s.n.) odata cu intrarea noastra in NATO, iar acum se confrunta cu o criza care se agraveaza de la o zi la alta si observam cum "institutiile incep sa cada ca popicele",

 

" MAI controleaza intreg teritoriul Romaniei (s.n.), iar pentru un partid asta este extrem de important. Ai campanii electorale de dus (s.n.), ai oponenti de intimidat (cum se intampla altadata), poti avea o serie intreaga de avantaje. In al doilea rand, daca incep sa mai curga si banii negri (s.n.) pe diferitele retele si filiere (asa cum semnaleaza presa), ne putem gandi ca si asta e un avantaj, desi de ordin personal."


Iulian Fota  
fost consilier prezidential pe probleme de securitate


http://www.ziare.com/klaus-johannis/presedinte/iulian-fota-cand-vorbim-de-complicitati-intre-ofiteri-din-mai-clanuri-si-politicieni-ce-poate-sa-faca-raed-arafat-interviu-1572220


Armand Goșu, despre calitatea catastrofală a administrației statului român: "E prima dată în 150 de ani când te uiți și te sperii"

https://m.ziare.com/armand-gosu/armand-gosu-diplomatie-invazie-ucraina-pozitie-romania-1771297



Dincolo de catastrofa de la suprafata se afla cosmarul , dar cum spunea Wittgenstein, despre lucrurile despre care nu putem vorbi, trebuie sa tacem ******). 
Rezultatul este de domeniul evidentei . Dupa mai mult de trei decenii de democratie , desi este oficial  in Uniunea Europeana si in NATO ,  Romania a reusit performanta uluitoare de a merge inainte facand pasi inapoi  atingand performante de neinvidiat. 
O simpla trecere in revista pe Google a capitolelor la care Romania este pe primele locuri si pe ultimele locuri in Uniunea Europeana ne arata pozitia si statutul real al acestei tari in marea familie europeana dupa trei decenii de democratie *******).
Romania este o tara din care oamenii pleaca.
Pe cale de consecinta  Romania avea in 2021 una dintre cele mai mari diaspore din lume ( https://romania.europalibera.org/a/migratia-dublata-avertisment-onu/31314544.html ), iar viitorul acestei tari nu suna deloc bine ( https://web.archive.org/web/20220803060214/https://www.dw.com/ro/piere-poporul-despre-biopolitica-natalit%C4%83%C8%9Bii/a-56531122 ). 




Note 

*) Cele cateva exemple de mai jos sunt doar o picatura dintr-un ocean  :




https://www.psychologies.ro/revista-psychologies/editorial-iuliana-alexa/medicii-nu-vorbesc-de-frica-etica-medicala-romania-si-legea-tacerii-care-produce-monstri-precum-burnei-2157883?v=f5b15f58caba

 


**) " Crunch mode" ( modul scrasnit ) in acceptiunea manualelor de management canadiene din acei ani pentru centralele nucleare nu se identifica cu " crunch mode" definit in acceptiunea recenta din industria dezvoltarii de software ( https://cs.stanford.edu/people/eroberts/cs181/projects/crunchmode/index.html ). 


***) Dupa 1990 unul dintre directorii de la Bucuresti  care raspundea de CNE Cernavoda , a venit la centrala cu propunerea ca psihologul sa faca o reexaminare psihologica a intregului personal al centralei ( scopul ascuns era acela de a face o triere si disponibilizari cu ajutorul examenului psihologic ). Raspunsul meu pentru conducere a fost simplu. Toti angajatii CNE au fost examinati psihologic de selectie la angajare si au trecut examenul psihologic care se face periodic. Un examen psihologic trebuie sa aiba un scop si acesta trebuie explicat oamenilor , deci care este scopul unui examen psihologic "suplimentar" ? 
Solicitarea centrului a fost respinsa, iar directorul de atunci al centralei mi-a marturisit ca a fost mustrat pentru comportamentul rebel al psihologului , deci mi-am asigurat prima bila neagra in ochii conducerii .
A doua bila neagra am primit-o cand am castigat din nou pe termen scurt ca sa pierd pe termen lung. Conducerea centralei fiind convinsa de eficienta si utilitatea examenului psihologic, prin unul dintre directorii care s-au perindat ulterior la conducerea CNE Cernavoda a vrut din nou sa scoata castanele din foc cu mana psihologului si i-a venit ideea de a folosi examenul psihologic nu numai la personalul centralei , ci si la paznicii ei care aveau arme. 
Cum am refuzat categoric sa fac examinarea pentru ca eram psiholog industrial nu militar , cu acceptul conducerii am mers la Politia Constanta cu un reprezentant al centralei ca sa transam chestiunea , iar opinia psihologului de atunci al Politiei Constanta , Liviu Chesnoiu, a fost una foarte elocventa, un fel de  : " De ce va bagati peste noi ?!" ( Detalii aici : https://sergiusimion.blogspot.com/2018/01/traumele-societatii-romanesti-si.html )
A treia bila neagra si ultima a fost aceea in care la examenul psihologic de selectie din anul 1999 au venit 12 tineri ingineri  care nu au atins baremele centralei pentru personalul de exploatare . Pentru prima data in cei 12 ani de cand lucram acolo , am fost chemat de seful meu direct  unde eram arondat atunci mi-a spus ca trebuie sa-i reexaminez. Raspunsul meu a fost categoric.  Fiind vorba de un examen psihologic de selectie care se face dupa baremele centralei , nu poate fi repetat pana cand il trec cei care nu le-au atins si am refuzat sa fac reexaminarea.
Tot pentru prima data in cei 12 ani , mi s-a cerut o " Nota explicativa ". 
Am dat-o pe loc  cu exact aceleasi argumente, iar a doua zi la prima ora si fara ezitare mi-am depus demisia din acel post. 



****) Intalnirea cu mentalitatea canadiana si cultura organizationala specifica domeniului nuclear a fost decisiva pentru evolutia mea ulterioara (cf : Interviu in ziarul Telegraf (Constanta )2002 ).


*****) Pozitia psihologului angajat intr-o organizatie si mai ales la stat a fost ( si probabil este inca ) una foarte ingrata ( cf: http://www.psihologiaonline.ro/download/art/A084_TradareaPsi.pdf). 
In cazul meu faptul ca am fost angajat ca psiholog stagiar , am fost autorizat ca psiholog specialist , iar dupa 12 ani de activitate ca psiholog specialist ( primii 2 ani au fost de pregatire pentru autorizare) , am parasit centrala tot cu salariul de psiholog stagiar pentru ca aceeasi centrala a refuzat sa recunoasca autorizarea pe care a solicitat-o si a platit-o, este elocvent. 



******) Ceea ce nu au indraznit sa propuna societatii romanesti comunistii, au facut  sub umbrela legii postcomunistii , iar rezultatul este unul de manual la nivelul statului, guvernului si societatii romanesti pentru ca dupa 1990  ceea ce era ascuns cu grija s-a ridicat incet, incet la suprafata ca uleiul deasupra apei " 







Cristian Felea - Cultura de securitate, semnul unui spațiu al civilizației și democrației



INTERVIU Mihai Maci, profesor universitar: „Majoritatea studentilor mei isi doresc un lucru simplu: 1) sa fie angajati la stat si 2) daca se poate, in structurile militarizate! Un student de-al meu care intra azi intr-o structura din asta se va pensiona inaintea mea! Cand in institutiile astea va fi undeva, in jur de 15-20% din populatie, o sa fim ca si Pakistanul: o armata care are un stat!”


Dincolo de acest "semn al civilizatiei si democratiei", Dumnezeu cu mila.



vineri, 31 martie 2023

Lumea anilor `50

 

O comparatie intre lumea de acum si lumea din trecut este esentiala din multe puncte de vedere. Fotografiile de mai jos au fost facute in 1958-1959 atunci cand vedeam lumea prin ochii unui copil de 4-5 ani . Acum am 69 de ani si in ceea ce ma priveste sunt consternat de diferenta uluitoare dintre lumea in alb-negru de atunci si lumea excesiv de colorata de acum . 
Imaginile surprind instantanee din Mehedinti in care apar printre altele trei familii de invatatori si elevii  unei scoli generale dintr-o comuna mehedinteana plecati intr-o  excursie prin tara.
In raport cu ceea ce a fost atunci  totul, de la copii, oameni, fizionomii, priviri, mediu , locuri ,etc.  difera de lumea de azi atat de mult de parca ar fi vorba despre planete diferite.




Invatatori din Mehedinti
 














                                                                           La iarba verde 











Clase primare 










Excursie scolara 






                                             










































luni, 6 martie 2023

In interiorul labirintului ( 1)


Ilustratie la :
Franz Kafka - Procesul
Editura pentru Literatura, Biblioteca pentru toti, 1977




 Liceul de Metrologie , Bucuresti, 1976


Perioada la care ma refer aici este aceea in care dupa ce am fost student ( cu bursa, am intrat cu media 9.00 ) la Facultatea de Constructii Civile , sectia Instalatii ( subingineri ) din Bucuresti , m-am retras cu recomandarea facultatii *) pentru a da examen la Facultatea de Psihologie a Universitatii Bucuresti.
Conform reglementarilor regimului , dreptul de a ma retrage si de a da examen la o alta facultate era acordat numai daca ma angajam pentru un an "in productie"  pentru ca statul sa-si poata recupera cheltuielile facute .
Asa am ajuns pedagog la Liceul Economic " Mihai Eminescu " din Bucuresti care isi avea sediul langa Piata George Cosbuc transformat ulterior in Liceul Economic si de Alimentatie Publica . 
Pana la inaugurarea noului sediu de pe Soseaua Viilor, elevii liceului erau cazati in caminele Liceului de Metrologie de pe Soseua Vitan-Bârzești, Bucuresti care in 1976 era practic in afara Bucurestiului, pe linia masinii 102 si in plin camp. Noaptea se putea ajunge acolo numai cu un taxi.
Liceul de Metrologie avea multi elevi caministi si din acest motiv in incinta lui existau doua camine cu sute de elevi , respectiv unul de baieti si unul de fete. Din aceste motive psihologii lucrau in ture de zi si de noapte .
Cea mai apropiata de Liceul de Metrologie era intreprinderea " Autobuzul" aceasta fiind chiar la marginea orasului.
Toate aceste detalii anoste au rolul de a reda atomsfera de atunci si capata semnificatie in relatarea de mai jos.
La un inceput de saptamana , intr-o dimineata de luni cand ma pregateam sa ma intalnesc cu un coleg pedagog care iesea din tura de noapte ca sa facem un schimb de tura, mergeam  catre caminul de baieti ( in fotografia 1 este cladirea alba din fundal **). Pe drum ma opreste un elev speriat care imi spune cu un aer ciudat sa merg in spatele caminului unde este un grup de fete. Intrigat, intreb de ce. Raspunsul lui a fost si mai ciudat :

- E un copil in spatele gardului ...

Nu am inteles nimic , dar am ocolit caminul de baieti si am vazut o scena stranie. In spatele caminului , cam la un metru de gard, era adunat un grup de 25-30 de eleve in special din clasele mari foarte agitate care gesticulau si vociferau continuu . Toate priveau catre gard , dar fara sa indrazneasca sa se apropie. Mi-am dat seama ca este ceva grav . M-am apropiat de grup deoarece nu peste mult timp incepeau orele si elevele ar fi trebuit sa fie deja plecate catre salile de curs.


- Buna dimineata ! Ce s-a intamplat ?

Au amutit brusc , s-au intors catre mine si m-au privit sugestiv, dar fara sa spuna nimic. Cum linistea era  stranie ca atunci cand ceva rau pluteste in aer , le-am intrebat din nou calm ce s-a intamplat insistand asupra faptului ca trebuie sa ajunga la cursuri. Au inceput sa susoteasca intre ele . Intr-un final , cea mai indrazneata a vorbit :

- Este un copil mort dupa gard !

Din tonul ei era clar ca spunea adevarul si de data aceasta am amutit eu . Mi-au trebuit cateva secunde ca sa decid ce sa spun si cum sa reactionez intr-o situatie in care mintea se blocheaza ( incercam febril sa inteleg despre ce este vorba si ce s-a intamplat de fapt ).
Ca sa castig timp m-am apropiat mai mult de grup si atunci am observat ca acesta se oprise acolo unde in gardul facut din placi de beton era o spartura prin care putea trece un om daca se apleca. Prin spartura se vede mai departe , cam la 10 metri de gard, o folie mare de plastic care acoperea ceva.
Am incercat din nou sa gasesc o iesire din situatie :


- Orice ar fi , nu aveti voie sa ramaneti aici, trebuie sa mergeti la cursuri .


Replica a venit instantaneu :


- Este un copil mort acolo , vrem sa-l vedem si noi !


Am incercat din nou sa gasesc o cale de iesire. Mi-am adus aminte ca unele dintre eleve erau majore pentru ca implinisera deja 18 ani si am gasit solutia.


- Nu puteti merge toate . Care dintre voi a implinit 18 ani ?


S-au ridicat cateva maini.


- Una singura merge cu mine, restul raman aici.


S-a oferit cea mai indrazneata care imi spusese prima ce este dupa gard. Am trecut prin spartura amandoi si i-am spus sa astepte pana o chem . M-am dus la folia mare de plastic cu speranta ( absurda ) ca nu se va afla nimic sub ea. Am ridicat-o cu mana si am inghetat pentru ca nu-mi venea sa cred ce vad. Sub folie era un nou-nascut mort , cam de 5-7 luni,  cu cordonul ombilical pe burta. Am stat cateva momente  nemiscat si am tras adanc aer in piept ca sa-mi revin pentru ca trebuia sa ma intorc la eleve. Am pus folia la loc si m-am intors  aparent calm la eleva care ma astepta :


- Esti sigura ca mai vrei sa vezi ce este acolo ?
- Da !
- Bine, hai sa mergem.


Am mers impreuna si ne-am oprit langa folie. Am pus mana pe coltul foliei si m-am uitat la fata care in mod evident avea emotii puternice. Am ridicat folia. Fata a ingalbenit brusc si imediat a tipat atat de tare incat tot grupul care era dupa gard a luat-o la fuga.
Ne-am intors tacuti si marcati amandoi de ceea ce am vazut . Eleva a plecat spre camin, iar eu m-am oprit direct la cabinetul directorului liceului, profesorul de limba romana Popescu ( nu mai tin minte celalalt nume ), caruia i-am relatat tot ce s-a intamplat.
Nu a parut foarte socat de ce i-am povestit, iar opinia lui  infirmata ulterior a fost aceea ca probabil una dintre muncitoarele  calificate sau necalificate  de la serele aflate in spatele liceului a avortat si a lasat fetusul acolo ca sa dea vina pe elevele de liceu.
In aceeasi zi a venit Militia , Procuratura , criminalistii ,etc. si au ridicat micul cadavru.
In ceea ce ma priveste am plecat de la liceu oripilat de ceea ce am vazut in acea zi. Era prima data cand ma confruntam cu asa ceva .
In zilele si saptamanile care au urmat zvonurile au inceput sa circule si incet-incet s-a aflat adevarul care a zguduit intregul liceu.
Mai intai fetele , ulterior si baietii, au aflat ca avortul ar fi avut loc in camin. O eleva ar fi avortat in camin ajutata de trei colege de camera , dar avortul ar fi fost de fapt o nastere. Copilul se nascuse viu si ca sa nu tipe l-ar fi sugrumat . Paralizate de spaima, l-ar fi pus mai intai in cosul de gunoi din camera , dupa aceea l-au dus dincolo de gardul liceului si l-au lasat acolo acoperit cu o folie de plastic .
In saptamanile care au urmat  elevele au fost anchetate de Militie ( ancheta a durat aproximativ o luna de zile) . Dincolo de zvonuri, cosmarul devenise realitate.Nu era vorba despre o muncitoare de la sera, ci despre o eleva de liceu. S-a aflat ca o eleva ( sa-i spunem Ilona ) avortase in camin ajutata de cele trei colege de camera.
Cand a devenit o certitudine faptul ca a fost vorba despre o eleva si ca avortul a fost facut in camin, in paralel cu ancheta autoritatilor de atunci, a actionat si scoala. 
Diriginta Ilonei a luat legatura cu mama ei si a chemat-o urgent la liceu. De aici lucrurile devin greu de inteles. Cand diriginta a intrebat-o pe mama fetei daca nu a observat ca silueta ei s-a schimbat dramatic si ca burta fetei lua proportii, raspunsul mamei a fost de o sinceritate stupefianta : " Eu am vazut , dar mi-a fost rusine sa-i zic !". 
Cum aschia nu sare departe de trunchi a urmat un alt episod interesant la care am asistat fara sa vreau. 
Dupa aproximativ doua saptamani de cand incepuse totul , Ilona despre care tot liceul stia acum ce a facut s-a remarcat prin comportamentul ei iesit din tipare. Fara sa fie in vreun fel afectata , nu avea nicio remuscare si avea ceva sfidator in actiunile ei .
Am vazut acest lucru la cantina liceului si la masa de pranz unde elevii caministi erau supravegheati de pedagogi.
Sistemul era tip autoservire ca la cantinele studentesti din epoca . Fiecare elev se aseza la rand pentru a lua  tava cu mancarea servita de bucataresele de la ghiseu.
In perioada anchetei atunci cand elevele erau chemate periodic la Militie , Ilona nu a mai mers la cusuri, dar lua masa la cantina cu ceilalti elevi care veneau respectiv plecau la cursuri.
Intr-o zi la pranz cand elevii in uniforme se asezasera la rand asteptand sa-si ia tava cu mancare, a intrat in sala de mese Ilona care nu avea uniforma , dar in schimba avea o fusta (extra)mini. 
Spre stupoarea elevilor de la rand, a celor asezati deja la mese , a celor trei bucatarese corpolente de la ghiseu si a mea care priveam din sala , Ilona a trecut fara nicio jena pe langa toti elevii de la rand si s-a asezat prima la ghiseu.
Bucataresele care aflasera si ele istoria Ilonei au ramas  blocate. Cea mai corpolenta si mai in varsta dintre ele si-a revenit  imediat si a apostrofat-o :

- Ilona , tu nu vezi cum stau copiii acestia la rand ?! Stai la rand si tu !

Atat i-a trebuit Ilonei care a reactionat fulgerator. Cu un tupeu formidabil a facut-o cu ou si cu otet pe femeia uluita care i-a umplut tava numai ca sa scape de gura ei.
Intrigat de acest comportament am vrut sa vad ce fel de persoana are acest comportament. Cand a terminat masa am schimbat cateva vorbe cu ea incercand sa aflu de ce a tipat la o femeie mult mai in varsta decat ea si de ce nu a stat la rand ca ceilalti elevi.
Mi-a aruncat o privire inocenta ( avea ochi de un albastru deschis, era blonda si cu un ten foarte alb ) si m-a blocat atunci cand mi-a zis ca avea dreptul sa treaca in fata , dar fara sa spuna si de ce . Ma privea cu seninatate si usor amuzata , un fel de " Parca n-ai stii de ce...".
Dupa aceasta discutie , am inteles ca am de-a face cu un comportament in totala contradictie cu normele sociale si morale , mi-am oprit judecata si am renuntat pe moment sa mai inteleg cum apare . L-am luat ca atare asteptand deznodamantul acestei situatii care a bulversat pe toata lumea.
Ce a urmat dupa o luna de ancheta si cum s-a finalizat aceasta nu am mai aflat ( cel putin nu s-a comunicat in mod oficial ) , dar din ce mai tin minte Ilona ( care avea 18 ani impliniti in momentul avotului ) si colegele ei de camera , unele minore ,  au mers in continuare la cursuri si au terminat liceul.
Pentru mine aceasta a fost o experienta teribila si de neinteles pentru ca desi mi-am pastrat cumpatul in fata elevilor ( peste ani, cand am ajuns profesor am inteles cat de grea este o profesiune care cere competenta , empatie, autocontrol , prezenta de spirit si posesiunea termenilor ) eram de fapt zguduit de ceea ce am vazut ( aveam 22 de ani ) pentru ca daca atunci nu as fi vazut , nu as crezut ca niste adolescente  sunt in stare de asa ceva.
Cand am ajuns acasa la tatal meu , invatator , care in acel moment era director la o scoala generala din judetul Mehedinti , am vrut sa-i povestesc episodul horror de la Liceul de Metrologie din Bucuresti. Cand am povestit  secventa cu ridicarea  foliei de plastic mi-a spus scurt :

- Te rog sa te opresti cu povestirea ta aici, nu mai vreau sa aud nimic !

Era șocat. Nascut , crescut si educat in regimul anterior  si dupa multi ani in invatamant , nu putea concepe asa ceva din partea unor adolescente respectiv o fapta care incalca toate tabu-urile sociale , morale si religioase
Este una din situatiile pe care le-am trait in care convingerile , valorile si normele umane , sociale si morale in general sunt puse brusc sub semnul intrebarii iar in minte apare in mod reflex intrebarea : " Cum este posibil asa ceva ?!".
Acest gen de experiente personale , experiente cruciale si situatii-limita pe care le-am trait si pentru care nu gaseam explicatii in logica obisnuita mi-au trezit interesul pentru domeniul psihologiei. 



Note 

*) Formular specific anilor `70 :





**) Caminul de elevi de la Liceul de Metrologie , Bucuresti, 1976


( 1) Liceul de Metrologie, Bucuresti , 1976
Fotografiat fara voie de elevii de care raspundeam



( 2 ) Cu elevii caministi de la Liceul de Alimentatie Publica , anul IV,
privesc  fotografiile facute de ei


In interiorul labirintului. Cealaltă față a lumii


„ ... cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți. Asta e cheia, cultura, nu sistemul! Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare”. 
Peter Gross -  Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989 (Editura Nemira, 2015 )


Ilustratie la :
Franz Kafka - Procesul
Editura pentru Literatura, Biblioteca pentru toti, 1977


Ilustratie la :
Franz Kafka - Castelul
Editura pentru Literatura, Biblioteca pentru toti, 1968



Mi-am trait tineretea in timpul comunismului ( la Revolutia din 1989 aveam 35 de ani ) si de atunci incerc sa inteleg lumea in care am trait comparand ceea ce a fost cu lumea de acum .
Am avut si raman cu convingerea ca lumea romaneasca a fost si este o lume fascinanta ( " un laborator social " cum inspirat  l-a numit  dr. Peter Gross intr-o carte fundamentala pentru intelegerea evolutiei societatii romanesti dupa 1989*), o lume a aparentelor in care sub ceva se ascunde altceva si care nu inceteaza sa uimeasca.
Din aceasta perspectiva societatea romaneasca a fost si este un labirint social in care oamenii se ratacesc mereu pentru ca nu exista indicatoare de directie si nu pot participa cu adevarat la jocul social deoarece regulile se schimba din mers si in mod aleator. 
Ironia sortii este ca in timpul comunismului romanii puteau citi ( zadarnic )  cartile lui Franz Kafka ( "Castelul" , 1968 si "Procesul" , 1977 ) emblematice pentru natura comunismului , la fel cum rusii pot citi acum (zadarnic)  "1984" a lui George Orwell  exact in momentul in care Rusia lui Putin poarta cel mai devastator razboi din Europa de dupa 1945 **). 
Diferenta fata de Rusia de acum este ca romanii  care au trait in comunism au fost educati inainte de 1945 . Pe cale de consecinta viata personala si viata de familie a fost condusa  dupa normele si cutumele asimilate in perioada copilariei si adolescentei lor si nu dupa propaganda bolsevica din spatiul public. 
Cultura, sistemul de valori si educatia romanilor inainte de 1945 difera fundamental de cultura , sistemul de valori si educatia comunista. 
O simpla comparatie este edificatoare . In societatea " burghezo-mosieresca" de altadata, valorile spirituale erau mult mai importante decat cele materiale. In acel sistem valorile morale si valorile religioase se aflau in centrul vietii sociale asa cum a aratat acum mai bine de  80 de ani profesorul Tudor Vianu :



Sursa : Tudor Vianu - Introducere in teoria valorilor, Editura Cugetarea - Georgescu Delafras , Bucuresti , 1942 



Acest tip de valori si acest tip de educatie punea accent nu numai pe instructie ci si pe educatie respectiv pe valorile umaniste . Rezultatul a fost acela ca evaluarea unui elev de atunci este una de tip SF in comparatie cu ceea ce se intampla acum in invatamantul romanesc :






In zilele noastre Ministerul Educatiei are o viziune de tip pozitivist asupra educatiei in care valorile umaniste sunt neglijate :




Cu o asemenea viziune asupra valorilor educatiei in actualul prezent istoric este putin probabil ca sa mai fie evaluate la un elev " simtul dreptatii" , " simtul onestitatii ", "sensibilitatea", "bunatatea", "neinfluentabilitatea " , "sociabilitatea ", etc. atunci cand coruptia este endemica la nivel de sistem , justitia este ocupata din greu cu prescriptia infractiunilor , incarcerarea condamnatilor penal a devenit echivalenta cu un fel de cazare la o pensiune de stat cu masa gratuita , asistenta medicala gratuita ( victimele accidentelor rutiere, copiii si batranii nu au acest drept ) , respectiv detinuti care au dreptul la permisii (?!) ca  soldatii din armata obligatorie de altadata. 
Pe cale de consecinta si in totala contradictie cu logica  sociala si morala, justitia si legile au devenit aparatori ai drepturilor infractorilor in detrimentul cetatenilor onesti atunci cand parlamentari cu dosare penale au ajuns initiatori de legi. Altfel spus, acest climat social toxic putea  fi creat si mentinut numai  prin dezinformare, manipulare si promovarea non-valorilor respectiv prin mass-media transformata intr-un mijloc de control social. Ca tacamul sa fie complet, educatia si cultura au fost sufocate de incompetenta, primitivism si vulgaritate.
La nivel de sistem , intre actiunile guvernantilor ( cuvinte si fapte ) si aspiratiile cetatenilor exista o fractura la fel de adanca ca cea din anii `90 pentru ca intre ceea ce spun guvernantii si ceea ce traiesc cetatenii nu prea exista puncte de convergenta.
Din aceasta perspectiva o relatare neutra a experientelor personale pe care le-am trait in comunism si postcomunism pe parcursul a 60 de ani si in urma carora m-am orientat initial catre domeniul psihologiei pentru ca ulterior sa refuz sa mai practic aceasta profesie, poate fi utila celor interesati. Le-am grupat pe toate sub rubrica " In interiorul labirintului" si le voi prezenta in mod treptat.






Note 

*) Peter Gross - Intoarcere in laboratorul romanesc. Mass-media dupa 1989, Editura Nemira, Bucuresti, 2015

**) https://www.aktual24.ro/un-oras-in-care-nu-exista-razboi-moscova-si-moscovitii-la-un-an-dupa-invazie/