marți, 22 ianuarie 2019

Afacerea "Meditatia Transcendentala" si Institutul de Cercetari Psihologice si Pedagogice din Bucuresti


Mana care ne-a hranit poate fi si cea care ne va suci gâtul "

Nassim Nicholas Taleb
Lebada Neagra
1. Contextul general
2. Contactul cu "Meditatia Transcendentala"
3. Scenariul si regia unei diversiuni profesioniste
4. Aparenta unei proceduri stiintifice si o " fisa personala" cu conotatii politico-ideologice
5. Tehnica " Meditatiei Transcendentale"
6. Regizorii-actori, decorul si un ritual foarte straniu pentru acele vremuri
7. Invazia absurdului , violentei si patologiei in mediul studentesc
8. Contextul social si legaturile subterane cu sistemul
9. Declansarea anchetei
10. Represiunea la nivel de sistem
11. Reactia mediului universitar si a autoritatilor profesionale
12. Ecourile in spatiul social
13. Evolutia psihologiei dupa 1990 , primul semnal al incapsularii societatii romanesti si al preluarii controlului asupra sferei civile prin militarizarea discreta a intregului sistem politic si social


1. Contextul general

Dupa atatia ani care au trecut de la celebra afacere "Meditatia Transcendentala" care a bulversat intelectualitatea anilor `80 , aceasta inca suscita mari semne de intrebare . Cand vorbim de un eveniment de o asemenea anvergura orice detalii care pot fi aduse la lumina sunt binevenite.
Este un prilej de a descrie culoarea acelei epoci si o modalitate de a intelege cum si cat a mai putut supravietui psihologia in timpurile aberante ale comunismului, respectiv cum si cat a putut fi desfigurata in timpurile stranii ale democratiei originale romanesti. Pe de alta parte aceasta relatare, exprima o experienta proprie si o viziune personala asupra societatii comuniste .
In general, presa noastra a evitat inca din anii `90 publicarea unor materiale de sinteza despre starea stiintelor sociale de la noi ( istorie, drept, filozofie , sociologie, psihologie , pedagogie ) situatia lor si conexiunile cu sistemul nefiind clarificate nici dupa trei decenii de la caderea regimului comunist, aceste domenii fiind conduse exact de aceeasi oameni care le-au administrat si in timpul comunismului.
In sfarsit, conexiunile stranse ale psihologiei si sociologiei si ale stiintelor sociale in general cu sistemul comunist si opacitatea presei cu privire la investigarea acestei afaceri si a altor subiecte tabu din domeniul stiintelor sociale [0] sunt inca un argument pentru readucerea lui la lumina.


2. Contactul cu "Meditatia Transcendentala" 

Experienta mea cu "Meditatia Transcendentala" a fost posibila prin legatura pe care am avut-o cu Institutul de Cercetari Psihologice si Pedagogice din Bucuresti inca de pe cand eram student la Facultatea de Psihologie a Universitatii Bucuresti (1978-1981) , in forma in care mai exista aceasta facultate in acele vremuri.
Am ajuns la Institutul de Cercetari Psihologice si Pedagogice din Bucuresti prin recomandarea profesorului meu Mihai Golu care a observat inca din anul I de facultate ca eram foarte interesat de un asemenea domeniu exact atunci cand acesta fusese practic anihilat [1] iar cei mai multi dintre studentii de la stiinte sociale nu mai erau atrasi de o profesie fara viitor [2].
In ceea ce ma priveste , mizam in acei ani atat de tulburi pe nevoia oamenilor de a intelege ce se intampla si ce li se intampla intr-un sistem politic dement in care absurdul social devenea evident pentru orice constiinta responsabila , dar si un combustibil pentru o viitoare, dar inca utopica atunci , explozie sociala.
In acele vremuri bizare , dr.Vladimir Gheorghiu , seful Catedrei de Sugestie si Hipnoza de la Institutul de Cercetari Psihologiece si Pedagogice si vicepresedinte al Asociatiei Mondiale de Hipnoza si Sugestie facea cercetari in domeniu si avea nevoie de studenti care sa-l ajute in organizarea cercetarilor , respectiv in munca de rutina ( culegerea datelor, organizarea experimentelor,etc.). 
A apelat in acest scop la colaboratoarea sa Irina Holdevici , asistenta la Institutul de Educatie Fizica si Sport din Bucuresti ( I.E.F.S.) , unde preda psihologie si facea cu studentii de acolo training-uri de relaxare si sugestie si la profesorul Mihai Golu de la Facultatea de Psihologie a Universitatii Bucuresti .
In final au fost selectati doi studenti respectiv Dana Faur de la Institutul de Educatie Fizica si Sport ( recomandata de dr.Irina Holdevici ) , si subsemnatul ( recomandat de catre profesorul Mihai Golu ).
Am obtinut recomandarea profesorului Mihai Golu dupa lungi discutii pe care le-am avut inca de la inceputul anului I despre evolutia domeniului psihologiei si chiar despre situatia din tara , discutii in care i-am spus ca in urma lecturilor , experientei si a rutei mele sociale anterioare sunt dispus sa investesc exact intr-un domeniu deocamdata proscris , dar care dupa opinia mea sigur va redeveni important ( ma bazam atunci pe evolutia situatiei generale din tara ).
Pe de alta parte , dintre colegii mei de an la Facultatea de Filozofie-Istorie eram singurul care venise cu o recomandare de la o alta facultate si printre putinii care au lucrat in timpul facultatii in primul an ( mai tarziu am aflat ca am avut o colega care lucra simultan la Radio Romania). Conform regulilor regimului de atunci, cei care renuntau la o facultate si voiau sa se inscrie la alta facultate aveau dreptul sa dea examen numai dupa ce lucrau un an " in productie"  pentru ca statul sa-si recupereze chetuielile facute cu ei la prima facultate .
Inainte de admiterea la Facultatea de Psihologie am fost pedagog la "Liceul economic "Mihai Eminescu" de langa Piata George Cosbuc care s-a mutat intr-un sediul nou pe Soseaua Viilor din Bucuresti exact acolo unde, peste ani , va fi primul sediu al Colegiului Psihologilor din Romania . 
Directorul liceului , profesorul  de limba romana Ion Coman , multumit de modul in care am coordonat elevii caministi de care raspundeam si de modul in care relationam cu ei , a propus sa imi mentin serviciul chiar si atunci cand a aflat ca devenisem student la zi desi , conform regulilor regimului , cei care erau angajati in munca nu puteau fi studenti la cursurile de zi, ci numai la seral sau la facultatile de tip fara frecventa . In acele vremuri , un salariu , chiar minim, insemna foarte mult pentru un student la zi care nu putea primi bursa . Desi intrasem la Facultatea de Psihologie la zi si cu medie de bursa , nu puteam beneficia de aceasta deoarece parintii mei , fiind profesori de gimnaziu , depaseau plafonul la salariu cu cateva zeci de lei.[3]
Este motivul pentru care am ascuns acest lucru colegilor mei de la facultate care nu puteau intelege de ce in anul I de facultate lipseam intotdeauna la prima ora de curs sau seminar si de ce lipseam zilnic la pranz . La fel am procedat si cu colegii mei de camin care nu intelegeau de ce in fiecare zi din saptamana plecam la ora 06.00 din camin si nu ma intorceam niciodata mai devreme de ora 24.00.
Pe de alta parte, cu toate ca nu era posibil sa imi aleg din primii ani de facultate tema viitoarei lucrarii de diploma , incepusem deja discutii pe aceasta tema cu profesorul Mihai Golu multumit sa vada ca un student are asemenea preocupari inca din anul I de facultate. Prima idee a fost sa-mi folosesc experienta de pedagog si cunostintele despre invatamant ( cunosteam relativ bine situatia reala a invatamantului gimnazial si liceal de la parintii mei ). Concret,  i-am propus profesorului meu un indraznet proiect pentru o viitoare lucrare de diploma prin care urma ca in anul III de facultate sa intrerup studiile ( bineinteles, cu aprobarea prealabila a Ministerului Invatamantului , a Facultatii de Psihologie,etc.) , si timp de un an de zile , coordonat de catre profesorul meu , sa studiez structurarea sistemului de valori si psihologia de grup la elevii din anul IV de la un liceu din Bucuresti . In acest scop , cu energia si entuziasmul varstei, propuneam sa ma inscriu in clasa XII-a la un liceu bucurestean ca "elev venit prin transfer de la alt liceu" ( desigur , tot cu aprobarea prealabila a Ministerului Invatamantului , Inspectoratului Scolar si directorului liceului respectiv ). Profesorul meu , luat prin surprindere si uluit de propunerea non-standard , a reactionat pe masura : " Asa ceva n-am mai auzit pana acum , dar ar fi foarte interesant !". Pe urma a urmat o fraza prin care am revenit la realitatea brutala :" Daca le propun astora asa ceva, ne dau afara pe amandoi. Nu suntem in America !".
Am ras amandoi cu pofta si din acel moment ( pastrand distanta, desigur ) m-am imprietenit cu profesorul meu . Cum aceasta idee utopica a cazut, am cautat o alta tema care sa ma atraga . In acel moment a venit propunerea profesorului de a participa ca student la cercetarile in domeniul sugestiei si hipnozei pe care le facea profesorul Vladimir Gheorghiu de la Institutul de Cercetari Psihologice si Pedagogice care ii ceruse sa-i recomande un student , urmand ca acolo gasesesc si un subiect pentru lucrarea de diploma.
Am acceptat cu entuziasm deoarece era ceva captivant pentru un student din anul I ( speram ca voi invata si aplica tehnicile de hipnoza care atunci mi se pareau fascinante) .
In acel moment din anul I chiar am inceput sa sper ca viata de student la ceea ce mai ramasese din psihologie nu va fi chiar atat de ingrozitoare cum mi s-a parut atunci cand dupa ce am dat examen in vara la Facultatea de Psihologie m-am trezit in toamna impreuna cu colegii student la alta facultate , respectiv la Facultatea de Filozofie-Istorie , sectia Psihologie . Pentru generatiile de atunci a fost o adevarata trauma , sentimentul de alienare fiind evident la studentii de la filozofie, sociologie, psihologie, pedagogie pentru ca nimeni nu se astepta la aceasta schimbare a carierei prin care s-au trezit studenti la " facultatea de stiinte sociale" ( in realitate obligati sa invete istoria ca a doua specializare ) si obligati sa devina profesori in principal in sate pentru ca orasele mari au fost inchise pentru absolventii facultatilor umaniste. Atunci mi-a venit ideea sa imortalizez cumva acele momente pentru ca din atmosfera din facultate si starea de spirit care existau atunci in tara , am tras concluzia ca vor urma vremuri foarte interesante .
Am rugat un prieten de la Facultatea de Constructii de la care ma retrasesem sa vina cu un aparat de fotografiat si sa prinda in obiectiv cativa studenti din anul I de la Facultatea de Filozofie , 1978 care ieseau de la cursuri ( Foto 1, 2 ) . Cursurile erau comune in primul an de facultate , diferentierea pe sectii se facea incepand din anul II . In sala de seminar surprinsa in imaginea ( Foto 3 ) apar aproape toti studentii sectiei de psihologie, seria 1978-1981cu exceptia  celui care a facut fotografia si a unui coleg care era absent in acea zi . Dintr-un motiv pe care nu mi-l explic nici acum pe deplin , atunci se faceau extrem de rar fotografii cu colegii din seria mea si aproape de loc cu profesorii ( stiu doar de fotografii facute in practica agricola din toamna anului 1978, dar la mine nu a ajuns niciuna ). In aceste fotografii este si un student despre care colegii stiau ca are un statut special . Inca din anul I printre noi circula zvonul ca acesta avea tatal in C.C. al P.C.R. , mama profesoara de socialism la Universitatea Bucuresti si ca va fi viitorul sef de promotie ( si asa a fost ) .



1. Grup de studenti din anul I, Facultatatea de Filosofie- Istorie a Universitatii Bucuresti , 1978
( in stanga jos este un student sirian la aceeasi facultate ).



2. Studenti ai Facultatii de Filozofie-Istorie a Universitatii Bucuresti, anul I,1978


3. Studentii anului IV, Sectia de Psihologie a Facultatii de Filozofie-Istorie a Universitatii Bucuresti ,1981


Urmarea a fost ca in primii doi ani de facultate am mers saptamanal la Institutul de Cercetari Psihologice si Pedagogice unde m-am familiarizat cu tehnicile de cercetare ale profesorului Vladimir Gheorghiu , am asistat la prezentari si conferinte pe teme de sugestie si hipnoza si am cunoscut atmosfera de acolo.
Vladimir Gheorghiu ( catedra Sugestie si hipnoza ) si Ioan Ciofu (catedra Comportamentul simulat) erau personalitatile centrale din acel institut care atragea ca un magnet oameni din domenii foarte diverse (o data cred l-am vazut pe scarile institutului inclusiv pe Constantin Noica ) .
Aceasta popularitate era data de conferintele foarte atractive pe teme de hipnoza si sugestie organizate periodic la institut de catre profesorul Vladimir Gheorghiu , conferinte deschise publicului ( este drept, puteau participa doar cei care stiau de ele si erau invitati ).
In cei doi ani in care am mers saptamanal la Institutul de Cercetari Psihologice si Pedagogice am cunoscut-o pe Irina Holdevici, o tanara doctoranda care il seconda in prezentari pe profesorul Vladimir Gheorghiu , care impreuna cu Ilie Puiu Vasilescu , atunci tanar psiholog la Centrul de Medicina Aeronautica din Bucuresti , pasionat de statistica si absolvent al Academiei de Stiinte Economice , erau considerati de colegii lor cei mai straluciti tineri din acea generatie.
In acea perioada cititisem deja articolele profesorului Vladimir Gheorghiu aparute in Revista de Psihologie si cartile sale despre sugestie si hipnoza publicate la noi ( Sugestie si sugestibilitate , Editura Academiei, Bucuresti , 1980, ramane o carte de referinta ) .
Totusi, dupa doi ani de practica la Institutul de Cercetari Psihologice si Pedagogice in care impreuna cu Dana Faur ( plecata in anii `90 in Germania ) am participat doar la cercetari de rutina asupra sugestibilitatii , cercetari in care puneam in practica experimentele concepute de profesorul Vladimir Gheorghiu , scriam protocoalele de examinare ,etc. ne-am dat seama ca nu vom fi initiati in hipnoza . Motivul invocat oficial de profesorul Vladimir Gheorghiu si de asistenta sa Irina Holdevici era acela ca "vom invata tehnica numai dupa ce ne luam diploma"( cu toate acestea, am aflat ca un student de la Institutul de Educatie Fizica si Sport era deja initiat in aceasta tehnica ) .
In realitate , dupa cum am aflat ulterior , aveau dreptul sa practice hipnoza numai cei autorizati si inregistrati de catre Ministerul de Interne de respectiv de catre Securitate . Am inteles ca este vorba de un teren minat si am renuntat la munca de voluntariat, dar am pastrat legatura cu Institutul de Cercetari Psihologice si Pedagogice.
In ultimii doi ani de facultate cand am aflat ca profesorul Vladimir Gheorghiu asistat de Irina Holdevici organiza la Institutul de Cercetari Psihologice si Pedagogice sedinte de prezentare a " Meditatiei Transcendetale" in care inginerul electronist Nicolae Stoian [4] venit din Franta si sotia sa Muriel tineau celebrele lor cursuri in romana, respectiv in franceza, cursuri la care participa si lumea buna din Bucurestiul de atunci ( personalitati culturale, universitari, cercetatori,etc. ) i-am intrebat daca pot participa si studenti. Profesorul Vladimir Gheorghiu si asistenta sa au obtinut acordul lui Nicolae Stoian pentru ca la sedintele de Meditatie Transcendentala sa participe si doi studenti , chiar ni s-a facut o derogare pentru ca fiind studenti am fost scutiti de taxa de 300 de lei in banii de atunci ( foarte mare pentru un student ) care trebuia achitata si pe care nu mi-as fi permis sa o platesc ( pentru comparatie , peste un an de zile salariul meu ca profesor stagiar in mediul rural va fi de 1200 de lei ). Cu aceasta derogare , am putut participa impreuna cu Dana Faur la primele sedinte de Meditatie Transcendentala ( din cate stiu , am fost singurii studenti care au participat la acele sedinte).
Dintre toti profesorii si asistentii care predau psihologie la Facultatea de Psihologie a Universitatii Bucuresti in acei ani ( Paul Popescu-Neveanu, Mielu Zlate , Mihai Golu , Gheorghe Ionescu, Pantelimon Golu, Mihai Lungu, Emil Verzea, Constantin Pufan, Petre Pufan, Constantin Mitrofan , Ursula Schiopu, Dumitru Cristea, etc.) , profesorul Mihai Golu a fost singurul care a participat la sedintele Meditatiei Transcendentale si singurul care a fost pedepsit ulterior.


3. Scenariul si regia unei diversiuni profesioniste

Prima impresie asupra acestui experiment a fost data de locul de desfasurare , respectiv Institutul de Cercetari Psihologice si Pedagogice . Pe de alta parte , calitatea invitatilor respectiv cercetatori , personalitati din diverse domenii stiintifice si culturale era o garantie a seriozitatii experimentului. Sala de la institut era plina ochi , dar fiind un simplu student nu stiam decat foarte putini dintre invitati cu atat mai mult cu cat nu am participat decat la primele sedinte respectiv pana cand am semnat un fel de " fisa personala " ( voi reveni asupra acestui episod extrem de interesant ) si am primit " mantra" .
Din multitudinea participantilor imi amintesc de cei recunoscuti de mine in sala respectiv medicul Victor Sahleanu, criticul de arta Andrei Plesu , poetul Marin Sorescu, caricaturistul Cik Damadian ( ultimii doi erau foarte cunoscuti in epoca ), despre restul participantilor am aflat ulterior . Despre Victor Sahleanu aflasem inca din anul III de liceu cand am citit cartea sa " Introducere critica in psihanaliza "[5], respectiv prima carte despre psihanaliza aparuta la noi dupa 1945 si care mi s-a parut fascinanta in acel moment . Peste ani de zile aveam sa aflu ca psihanaliza era una din armele preferate ale psihopoliticienilor rusi folosita in lupta impotriva democratiilor occidentale [6].
Pe de alta parte , Andrei Plesu imi era cunoscut deoarece impreuna cu Gabriel Liiceanu , Aurora Liiceanu ,Vladimir Tismaneanu si , foarte interesant, Constantin Noica , erau numele cele mai vehiculate in anii `80 in Facultatea de Filozofie-Istorie din Bucuresti . In plus , citisem prima editie a cartii sale Pitoresc si melancolie " ( Bucuresti, Editura Univers, 1980 ) reeditata si dupa 1990.
Pe de alta parte , pe Victor Sahleanu si Andrei Plesu i-am retinut in mod special deoarece i-am auzit spunand ca au venit acolo pentru " a scapa de stres" respectiv de stresul acelor vremuri . In ceea ce ma priveste, mi s-a parut o mare naivitate sa crezi ca tehnicile de relaxare gen "Meditatia Transcendentala" te pot elibera de presiunea regimului comunist .


4. Aparenta unei proceduri stiintifice si o " fisa personala" cu conotatii politice

Una din conditiile cheie impuse participantilor era completarea unei " fise personala" in stilul folosit de organele de partid si de stat care solicita date foarte exacte ( nume, prenume, varsta, sex, studii, profesie, vechime, loc de munca/ post/ functie , interesul fata de tehnicile yoga , nivelul atins in practicarea lor, etc. ). Urma conditia finala prin care practicantul "Meditatiei Transcendentale" se angaja sa nu dezvaluie mantra primita de la instructor niciodata si nimanui.  Aceast conditie mi-a atras atentia inca de la inceput , iar peste ani am avut confirmarea ca la originea acestei afaceri nu se afla practica orientala folosita doar ca pretext , ci o diversiune foarte abila a regimului comunist .
Prin aceasta stratagema practicantii "Meditatiei Transcedentale" cadeau in mod automat sub incidenta legilor regimului comunist . Altfel spus , secretele puteau apartine numai sistemului , deci indivizii nu aveau voie sa aiba secrete fata de stat ( la limita puteau fi echivalate cu " uneltire contra ordinii sociale " respectiv cel mai grav delict in viziunea comunista ) si cercul se inchidea .


5. Tehnica "Meditatiei Transcendentale"

Conform doctrinei "Meditatiei Transcendentale" , mantra este un sunet fara inteles , o melodie care ar exista din vechime pentru fiecare individ si cu ajutorul careia poate fi practicata aceasta meditatie respectiv o tehnica mecanica prin care atentia este focalizata si indreptata spre interior . Am asistat la prezentarea facuta de instructorul Nicolae Stoian , mi-am luat cateva notite ( cf. Fig 1, 2, 3 ) dar aceasta prezentare mi s-a parut din capul locului neconvingatoare .



Fig. 1 - Notite Meditatia Transcendentala





Fig. 2 - Notite Meditatia Transcendentala




Fig. 3 Notite " Meditatia Transcendentala "

Limbajul ermetic in care care era invaluita tehnica ( ; " mintea se controleaza singura "; " mantra este un vehicul " ; " mintea este plasata pe mantra" ; " mantra este o vibratie care rezoneaza cu sistemul sistemul nervos al fiecaruia ", etc.). era doar o modalitate de a evita raspunsul la intrebari clare : de unde provin mantrele ( " sunete vechi de mii de ani transmise oral din generatie in generatie" ) , de ce erau transmise numai in cadrul unui ritual (" din respect fata de fondatorul tehnicii" ) , care sunt criteriile dupa care erau atribuite indivizilor, etc.
In economia ansamblului erau plasate si doua paralogisme triviale . In anii `80 si in fata cursantilor sai de la Institutul de Cercetari Psihologice si Pedagogice , inginerul Nicolae Stoian afirma fara nici o ezitare ( si a fost crezut de multi) ca practicarea Meditatiei Transcedentale poate conduce in stilul celebrei spirale a gurului Gabriel Bivolaru ,  la obtinerea unui " potential infinit " la nivel de individ , si foarte interesant , la nivel de tara care poate deveni "invincibila". Exact acelasi lucru il sustine si acum  :


" ...dacă un număr de minim 500 de oameni practică meditația în același timp, se creează o astfel de stare de coerență în populație și o astfel de stare de puritate încât elementele perturbatoare negative nu mai pot influența negativ țara , iar țara poate deveni invincibilă." 
Nicolae Stoian








6. Regizorii-actori, decorul si un ritual foarte straniu pentru acele vremuri

Inginerul Nicolae Stoian si sotia sa Muriel Stoian au fost catalizatorii acestei operatiuni de anvergura organizata la Institutul de Cercetari Psihologice si Pedagogice unde in rolul amfitrionului a fost plasat dr. Vladimir Gheorghiu care beneficia de o autoritate profesionala incontestabila ( in acel moment era secretarul Asociatiei Mondiale de Hipnoza si Sugestie ).
Dupa doua sedinte introductive in care inginerul Nicolae Stoian a prezentat bazele doctrinei Meditatiei Transcendentale si cateva date despre fondatorul ei Maharishi Mahesi Yogy , a urmat o a treia sedinta in care viitorul practicant completa o " fisa personala" cu date foarte exacte ( nume, prenume, varsta, sex, studii, profesie, vechime, loc de munca/ post/ functie , interesul fata de tehnicile yoga , nivelul atins in practicarea lor, etc. ) si primea mantra.
In mod bizar, desi se desfasurau intr-un institut de cercetare , conditiile initierii in practicarea "Meditatiei Transcendentale"  nu aveau nicio legatura cu psihologia sau cu cercetarea stiintifica.
Intr-o sala a Institutului de Cercetari Psihologice si Pedagogice a fost amenajat un fel de altar, respectiv o masa lunga acoperita cu față de masa alba . In mijlocul mesei trona portretul color ( dimensiuni tip A3 ) al lui Maharishi Mahesi Yogy incadrat de doua lumanari albe aprinse si inconjurat de flori , portocale si banane. In fata portretului erau trei tavite mici , aparent din aur , cu forme rotunde si ovale  [7] marginile inalte de aproximatv doi centimetri , cea mai mare dintre ele avand aproximativ diametrul unui mingi de tenis. Mai departe spre centrul incaperii , se aflau doua scaune pentru instructor si neofit care statea fata in fata cam la un metru si amandoi cu mainile pe genunchi ( in afara de masa si de scaune nu se mai afla nimic in incapere ) . Imaginea oferita privitorului semana oarecum cu cea de mai jos la care adaugam banane si portocale plus doua lumanari albe aprinse langa portretul de atunci al gurului Maharisi care avea barba si plete negre si o privire mult mai sobra :






In sala de inițiere se vorbea cu voce scazuta , plutea un miros de santal si alte arome orientale. Se intra numai in ciorapi deoarece toti participantii se descaltau la intrare. Pentru acele vremuri cand in spatiul social romanesc predomina cenusiul , tabloul acestei adunari a protipendadei intelectuale bucurestene in care femeile incercau sa se remarcau prin eleganta si parfumuri fine iar barbatii prin costume , dar defilau toti in ciorapi si cu flori si fructe in mana   oferea o imagine de-a dreptul suprarealista . Pentru mine acest spectacol a fost o dezamagire si mi-a ridicat inca un semn de intrebare prin amestecul categoriilor, un fel de a aduce muntele la Mahomed . Dupa o logica elementara , cine vrea sa studieze religia se duce la biserica sau printre credinciosi , nu aduce biserica in laborator .
Dupa aceasta abila punere in scena , cei doi si-au impartit sarcinile. Muriel Stoian, intr-o rochie cu motive florale pe un fond auriu si incaltata cu cizme din piele cu toc, prelua neofitii care preferau ca initierea in Meditatia Transcendentala sa fie facuta in limba franceza , in timp ce Nicolae Stoian se ocupa de initierea in limba romana a celor mai multi.
Regizorii-actori ai acestui specatocol au fost la inaltime . Muriel Stoian lasa o impresie placuta, dar rolul ei era unul decorativ , vioara intai fiind sotul ei. In perioada cand tinea cursurile de "Meditatie Transcendentala" la Institutul de Cercetari Psihologice si Pedagogice, inginerul electronist Nicolae Stoian era o persoana charismatica . 
Sigur pe el, sobru , cu un chip uscativ tipic pentru tinerii ambitiosi si buni la matematica si cu o lucire a ochilor a la Gorbaciov , lasa impresia unui om care poate capta un auditoriu .
In sfarsit, contactul personal cu instructorii , altarul insolit si ritualul de initiere aferent in care participantii trebuiau sa vina cu flori , fructe , o batista alba si sa se descalte , au fost inca un diagnostic pentru aceasta situatie bizara . 
La toatea acestea se adauga spectacolul comic al femeilor care avand in vedere importanta evenimentului au venit imbracate foarte elegant , dar care spre supriza lor au fost au fost nevoie sa defileze in ciorapi , la fel ca si barbatii veniti la costum si pusi in aceeasi postura intr-un institut de cercetare . Rezultatul final a fost un sentiment general de jena amestecat cu o atmosfera de farsa .
Pe de alta parte, intrebarile formulate in stilul chestionarelor folosite de organele de partid si de stat si angajamentul de a nu discuta despre mantra cu nimeni si niciodata , mi-au creat cele mai mari rezerve si le-am considerat capcane la fel ca si aducerea unui altar in Institutul de Cercetari Psihologice si Pedagogice . In acele circumstante atipice am intrat in alerta si mi-am ascultat instinctul completand "fisa individuala " cu date false de la cap la coada .
Avand aceasta plasa de siguranta (chiar daca iluzorie intr-o lume in care de fapt nimeni nu era sigur de nimic ) , am asteptat cu interes intalnirea cu Nicolae Stoian .
Scena merita derulata cu incetinitorul. Sala in care se afla cu altarul, mirosul de santal si de lumanari parfumate , fata de masa alba , florile, bananele si portocalele si portretul color al gurului , oferea o imagine de templu hindus . Cand am intrat , Nicolae Stoian se afla in fata altarului lui Maharishi Mahesi Yogy . M-a invitat sobru sa iau loc pe scaun si a stat in fata mea cam la un metru distanta si cu mainile pe genunchi . In timp ce ma scruta atent , a inceput conversatia calm, intrebandu-ma daca am mai avut contact cu yoga , de ce vreau sa practic " Meditatia Transcendentala" , etc. In momentul in care m-a intrebat ce ocupatie am si am spus ca sunt student , am observat ca interesul i-a scazut brusc pentru ca a intrerupt conversatia si a trecut direct la finalul intrevederii . Problema este ca Nicolae Stoian a avut exact acelasi comportament si fata de colega mea de la cercetare . In aceasta situatie concluzia noastra a fost clara inca de atunci . Fiind studenti , nu prezentam interes, deci erau vizati doar cei cu un anumit statut social, respectiv personalitatile momentului .
Revenind la ritualul initierii, a urmat un : " Acum veti primi mantra dvs pe care nu o veti spune niciodata, nimanui. Cand va anunt , inchideti ochii" . Am urmarit atent spectacolul oferit de Nicolae Stoian care a mers in fata portretului lui Maharishi Mahesi Yogi , si-a impreunat palmele pe piept si a inclinat capul incet si cu veneratie . A mers apoi la cele trei tavite aurii de pe altar , a pus cateva boabe de orez intr-o tavita si a turnat cateva picaturi in alta . A aprins apoi doua betisoare de santal , si-a impreunat palmele pe piept si a inceput cu o voce soptita un fel de incantatie /rugaciune intr-o limba ciudata ( sanscrita ? ) . Apoi s-a oprit si s-a intors solemn : " Acum inchideti ochii !" . Peste cateva secunde am auzit cum mi-a soptit incet la urechea dreapta mantra mea ( "şiring" ) pe care fiecare participant trebuia sa o foloseaca la meditatia individuala de 15-20 de minute.
Dupa aflarea mantrei, am fost invitati sa participam la prima meditatie in grup dupa initierea individuala si ultima sedinta la care am mai participat. La inceput au fost din nou discutii aprinse despre tehnica in sine iar concluzia generala , sustinuta inclusiv de dr. Vladimir Gheorghiu, a fost aceea ca " tehnica functioneaza" ( ritualul nu a parut important si nu a intrat in discutie ) . In final , participantii au fost invitati sa tina mainile pe genunchi .
In fata noastra Nicolae Stoian si sotia sa au dat semnalul cand toata lumea trebuia sa rosteasca mantra in gand. Avand in spate ruta mea sociala anterioara , experienta de student la ceea ce mai ramasese din Facultatea de Psihologie, cei doi ani de participare la cercetari legate de sugestie si sugestibilitate in care am invatat cum se face un experiment stiintific, un protocol de examinare,etc.  si lectura articolelor profesorului Vladimir Gheorghiu , am deschis ochii imediat si am privit cu atentie sala plina ochi de celebritati si personalitati care in mod benevol si neconditionat se predasera unui "guru" si care , prin mecanismele sugestiei si sugestibilitatii de grup , ale contagiunii emotionale si cu sentimentul participarii privilegiate la un experiment neobisnuit , intrasera intr-un fel de transa colectiva. 
La cateva scaune de mine si de profesorul Mihai Golu , o cercetatoare de aproximativ 50 de ani , probabil foarte convinsa de beneficiile acestei tehnici , intrase intr-o asemenea stare de relaxare incat ii cazuse barbia si ramasese cu gura deschisa ceea ce oferea o imagine nu tocmai gratioasa . Am pus totul in balanta si am hotarat ca nu mai particip la o asemenea farsa .
Sa recapitulam. Ne aflam in Romania comunista a anilor `80 , respectiv un penitenciar social de neimaginat in Occident in care totul se facea cu aprobare de la stat si indivizii era captivi intr-un angrenaj urias in care orice initiativa individuala care ameninta esafodajul ideologic si stabilitatea regimului era anihilata din fasa . 
A crede ca in acele conditii sociale aberante solutia individuala si de grup era o meditatie zilnica de 20 de minute prin care individul uita de toate , se elibereaza de sistem si atinge un " potential infinit" , mi s-a parut o lipsa totala de realism si de o naivitate strigatoare la cer ( este ca si cum in loc sa indepartezi un rau actionezi nu asupra cauzelor sale , ci actionezi "magic" doar asupra efectelor lui ).
Episodul neobisnuit povestit mai jos arata reflectarea deformata , fantasmagorica , pe care a avut-o in corpul social o asemenea actiune diversionista in care sub ceva se ascundea de fapt altceva si efectul de ecou pe care aceasta l-a generat .



7. Invazia absurdului , violentei si patologiei in mediul studentesc

Lumea comunista a avut o abilitate speciala de a oferi aparente , iar printr-o conventie tacita o iluzie a normalitatii sociale pentru orice constiinta adormita respectiv pentru cei care aplicand principiul " camasa este mai aproape de piept decat haina " se cantonau in mod voluntar la acest nivel de receptare a unei realitati ( " nu ma intereseaza , nu este problema mea , este lumea lor , altii sunt de vina pentru ceea ce se intampla ,etc." ) de care nu se simteau responsabili , dar despre care in adancul lor erau de fapt foarte constienti .
Problema este ca aceasta conventie tacita si iluzie a normalitatii alimenta continua suspiciunea si neincrederea sociala suprastimuland virusul conspirativitatii si conspiratiilor. In termeni psihologiei clinice, lumea comunista a ilustrat perfect universul schizofreniei paranoide in care a fost antrenata intreaga societate romaneasca.
Din acest punct de vedere , episodul ciudat petrecut in anul 1980 intr-unul din caminele Universitatii Bucuresti de langa Opera Romana semnaleaza avant la lettre invazia cosmarului in lumea , atat de calduta pentru unii , a aparentelor normalitatii sociale.
Protagonistul acestui episod este un coleg de facultate , studentul N. R. (nu i-am dat numele dintr-un motiv medical care va fi explicat mai jos ) din Buzau , proaspat absolvent al Facultatea de Filozofie din Bucuresti, sectia Sociologie, promotia 1980 si repartizat ca profesor intr-un sat din acelasi judet
Inainte de absolvire , acesta frecventa unii activisti de la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti " Grigore Preoteasa " unde director era atunci Sorin Oprescu ( fiu de general de Securitate si viitor primar al Capitalei dupa 1990 ). Dupa repartitie , acesta venea frecvent in Bucuresti incercand sa gaseasca un post de sociolog fiind in contact cu profesorul de sociologie Aculin Cazacu care ii promisese ca-l va ajuta sa gasesca un post de sociolog in Bucuresti si l-a amagit cu aceasta iluzie timp de un an de zile . In virtutea acestui scop ajungea frecvent la facultate si cu aceasta ocazie isi vizita si fostii colegi de facultate si de camin ( era o traditie ca absolventii sa impartaseasca fostilor lor colegi experienta lor de profesori stagiari ) .
In toamna anului 1980 acesta isi viziteaza fostii colegi de facultate respectiv pe cei care urmau sa termine facultatea in anul urmator , si ajunge inclusiv la fostii sai de camin. Cu aceasta ocazie relateaza intr-o seara unor studenti din anul IV ( respectiv Tineghe Adrian , Mujescu Ion , Popescu Stefan , Parvu Petru si subsemnatul ) si a unui coleg din camera unde urma sa doarma el , o istorie abracadabranta care ne-a tinut pe toti cu sufletul la gura pana la miezul noptii.
Totul pornea de la faptul ca proaspatul absolvent de facultate si profesor de istorie la o scoala rurala, aflase ( nu era clar cum si de la cine ) despre un " complot extern impotriva socialismului si comunismului" , complot care viza intelectualii de frunte ai tarii ( personalitati culturale, profesori universitari,etc. ) si despre care el aflase la Buzau unde primul secretar al judetului ar fi murit in conditii dubioase. Dupa ce a aflat despre acest complot, N.R. ar fi inceput sa faca investigatii pe cont propriu , dar atunci a observat ca este urmarit. Din acel moment s-a speriat si a luat hotararea sa vina imediat in Bucuresti " sa avertizeze intelectualii vizati" . Mai mult decat atat, in cursul calatoriei cu trenul la Bucuresti ar fost urmarit de doi indivizi despre care el credea ca sunt " agenti straini" .
In final, ne-a declarat ca a venit sa-si indeplineasca misiunea de a salva intelectualii vizati ( spunea ca avea si lista lor , dar nu a spus si de unde o are ) .
Colegii mei au fost impresionati de aceasta relatare si de personalitatea lui N.R. ( era un tanar impozant , sigur pe el, fost sportiv si unul dintre studentii buni ai facultatii de sociologie ) , dar in ceea ce ma priveste am fost mult mai sceptic si le-am spus ca nu cred in relatare si ca de fapt ma ingrijoreza nu atat relatarea , cat N.R. ( din cunostintele de psihologie obtinute in timpul facultatii inclinam sa cred ca aveam in fata debutul unei psihoze ).
Dupa ce N.R. a plecat , cei care am ascultat relatarea ne-am retras tulburati si ingandurati sa ne odihnim avand toti sentimentul ( chiar daca din motive diferite ) ca ceva nu este in regula . Si n-a fost, pentru ca in ziua urmatoare a inceput cosmarul.
La ora 6.00 dimineata simt o mana umar si cand deschid ochii il vad pe colegul de camera al lui N.R. care asistase la discutia din seara trecuta care avea o expresie de spaima si mi-a spus cu o voce intretaiata : " Imi pare rau ca te trezesc asa , dar este nevoie de tine . N.R. a lovit deja un coleg de camera cu noi care abia se trezise pentru ca i s-a parut ca respectivul " il urmareste"si i-a spart cativa dinti . Acum nu il mai lasa sa plece din camera , si vrea sa vorbeasca cu tine!".
Din cauza pericolului m-am trezit intr-o fractiune de secunda si am evaluat situatia. I-am raspuns imediat : " Calmeaza-te si asculta-ma cu atentie ! Cred ca este vorba de debutul unei psihoze. In acest caz, N.R. este un pericol si pentru el , si pentru ceilalti pentru ca daca a lovit deja un coleg de-al tau, poate lovi oricand pe altcineva. Mor de frica si eu ( N.R. era o persoana atletica , avea 1,80 m si peste 80 de kg ) si poate ca cel mai bun lucru ar fi sa ma imbrac si pur si simplu sa plec din camin, dar nu pot face asta inainte sa ne avertizam colegii in ce pericol se afla. " .
 Am trezit colegii de camera si in timp ce ma imbracam, le-am explicat ce s-a intamplat si ca s-ar putea sa fie in pericol si ca cea cel mai sigur ar fi sa plece in liniste si pe rand din camera , fara sa alerge si fara sa atraga atentia, pentru ca in urma discutiei din seara trecuta N.R. poate reveni in camera oricand si poate lovi pe cineva . In al doilea rand , i-am spus colegului de camera al lui N.R. ca ne intoarcem sa-i avertizam colegii si sa vedem ce putem face la fata locului.
Mi-am luat inima in dinti si impreuna cu colegul lui N.R. pe care l-am rugat sa-si stapaneasca si el frica , ne-am dus in camera. Şoc şi groază.
Cu o privire fixa si ochi stralucitori , N.R. statea incordat pe un scaun la masa din mijlocul camerei si isi tampona mana pentru ca avea pumnul zdrelit in urma loviturii pe care o administrase unui student care abia se trezise . In dreapta camerei , studentul in cauza cu ochii in lacrimi de durere si de frica, statea pe marginea patului si scuipa dinti si sange intr-un lighean . Ceilalti studenti din camera stateau pe paturile lor paralizati de spaima . Am simtit rece pe sira spinarii , un nod in gat si mi s-a strans stomacul de frica . Instinctiv voiam sa fug , dar mintea judeca la rece si imi spunea ce se va intampla si ce patesc daca cedez fricii . Probabil ca din cauza frica viscerale mi-am stapanit reactiile incepand cu tonul vocii si terminand cu gesturile. Am privit ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic pe cei din camera inclusiv pe sarmanul student lovit care ma privea disperat si m-am adresat calm lui N.R. : " Am venit !" . Apoi, cu inima cat un purice am mers si m-am asezat pe un scaun drept in fata lui . Cand s-a convins ca nu-l intreb nimic despre ce s-a intamplat in camera ( dupa cum ma privise era deja in garda si cred ca abia astepta sa-l intreb de ce l-a lovit pe student ) s-a relaxat si a urmat un : " Bine , sa trecem la actiune !" Din acel moment si pana in momentul in care am plecat din camera am trait intr-o alta realitate si intr-o alerta interioara maxima pentru ca toata perioada care s-a scurs a fost sub semnul unui metronom interior in care conta fiecare secunda care trecea.
Spre norocul meu, strategia a dat roade. N.R. a uitat de " cei care il urmareau" si s-a concentrat pe delirul lui. A scos o agenda mare , mi-a dat apoi o coala de hartie si mi-a cerut sa notez numele profesorilor vizati, nume pe care le citea el . Nu stiu cate numea avea lista lui , dar atunci  am scris pe hartie 40 de nume de profesori si intelectuali publici din diferite domenii cu date de contact complete ( nume , profesie/ facultatea , titlul stiintific , adresa, telefon.,etc.). Bineinteles, nu am acordat niciun credit listei pe care am pus-o pe seama psihozei si am scris mecanic numele dictate intrebandu-l cate ceva despre profesori ca sa ii distrag atentia periodic si sa incerc sa-l mentin sub control pentru ca ma temeam de o izbucnire violenta in orice moment . In sfarsit , cand N.R. s-a oprit pentru a merge la baie , le-am spus colegilor lui de camera sa se imbrace si sub diferite pretexte sa paraseasca pe rand si in liniste camera fara sa alerge pentru ca astfel atrag atentia asupra lor.
Dupa ce am terminat de scris lista, i-am spus : " Plec la un telefon sa incep sa-i sun pe cei vizati . Tu ce faci acum ?" . Raspunsul a fost unul uluitor si in deplina concordanta cu psihoza : " Ma duc la spital sa fac operatie la picioare pentru monturi ! " .
Am plecat cat am putut de calm din camera si  ca sa evit orice intalnire cu el am mers la telefonul public de la cealalta intrare in camin de unde am sunat direct la Spitalul de Psihiatrie " Gheorghe Marinescu" si am cerut sectia urgente. M-am prezentat , mi-am dat numarul si seria buletinului si am explicat ca un absolvent al Facultatii de Filozofie din Bucuresti ( i-am dat numele ) , fost sportiv, si revenit temporar in caminul 6 Martie de langa Opera Romana , are o problema medicala grava . A lovit deja un student si este un pericol si pentru ceilalti . Operatoarea mi-a spus ca nu au personalul necesar imobilizarii unui pacient agresiv si ca trebuie sa sun la Militie ca sa-l ia ei cu masina de interventie. Am sunt la Militie si am spus exact aceleasi lucruri , dar operatorul de acolo mi-a spus ca masina de interventie este plecata si sa sun tot la spital sa-l ia ei cu Salvarea. Am sunat din nou la Spitalul de Psihiatrie " Gheorghe Marinescu" si mi-au spus ca trimit Salvarea , dar ca aceasta va avea doar un sofer ( si au trimis-o fara niciun rezultat pentru ca atunci cand a ajuns N.R. plecase deja ). Aici se termina interventia oficiala a organelor abilitate.
In continuare N.R. si-a vazut de drum . Pe coridor s-a intalnit cu colegul meu Adrian Tineghe care cu toate ca stia ce se intamplase a facut greseala sa o ia la fuga , dar a avut surpriza ca N.R. sa-l urmeze in cu totul alt mod . Nu a mai alergat pe scari , ci ca in filme, a sarit pur si simplu de pe un palier pe altul intre etaje ingrozindu-l de-a binelea pe Tineghe  care a fugit in fata caminului strigand zadarnic dupa ajutor  . In schimb, N.R. a uitat de el si s-a indreptat catre Facultatea de Filozofie -Istorie de langa Opera Romana unde s-a intalnit cu profesorul Lazar Vlasceanu cu care a schimbat cateva cuvinte. Aceasta a fost ultima intalnire a lui N.R. cu o persoana cunoscuta inainte de a fi arestat de Militie ( sau de Securitate dupa o alta varianta ) si dus la Spitalul de Psihiatrie " Gheorghe Marinescu".
Pentru colegii de camin a fost sfarsitul unei zile infernale si sfarsitul intamplarii, dar nu si pentru mine. A doua zi , si tot la ora 6.00 dimineata, ma trezeste brusc o alta mana asezata pe umar , iar cand am deschis ochii am tresarit . In fata mea , asezat pe marginea patului ma privea cu interes ( ca sa nu zic cu condescendenta ) , o namila de om cu ochi albastri , lat in umeri, cu figura de bataus , nas turtit de boxer si fara cativa dinti din fata lucru pe care l-am remarcat imediat cum a deschis gura .


" - Sergiu Simion ? 
- Da ! 
Sunt locotenent-major Popescu de la Militia Capitalei. Poveste-mi ce s-a intamplat ieri cu N.R., ma intereseaza amanuntele pe care le stii si parerea ta despre ce s-a intamplat. "

I-am povestit intregul episod insistand asupra faptului ca operatorilor de la Psihiatrie si Miliție le-am prezentat comportamentul lui N.R., fost coleg cu noi , care a avut o cadere psihica devenind un pericol pentru ceilalti si i-am relatat scena de cosmar pe care am vazut-o respectiv agresarea atat de brutala a unui student .
In timp ce isi lua cateva notite , milițianul s-a oprit si a comentat-o in stilul caracteristic organului de stat din care facea parte : 


" -N-ati putut sa sariti toti pe el si sa-i dati cu o sticla in cap ?! 
- Nu , suntem studenti si vrem sa terminam facultatea, nu sa intram in puscarie !"

Cand am ajuns la episodul cu " complotul international impotriva socialismului si comunismului " si la lista cu intelectualii si profesorii " aflati in pericol" a parut sceptic , dar cand am povestit despre asa-zisa moarte suspecta a primului secretar de la Buzau despre care noi toti am crezut ca este o inventie , a devenit imediat atent si a confirmat :


 " - Da , a murit , se cerceteaza in ce conditii !".


Concluzia finala a discutiei a fost ca in modul cel mai probabil era vorba despre debutul unei psihoze , in schimb opinia locotenentului-major a fost interesanta : 


" - Toata nebunia asta trebuie sa fi pornit de la ceva, trebuie sa fi fost ceva la mijloc !".

Acest episod nu s-a incheiat nici dupa discutia cu milițianul. La sfarsitul saptamanii, un coleg m-a anuntat ca doua persoane ma asteapta in hol si vor sa discute cu mine.
 Am coborat din nou cu un sentiment de neliniste . In holul caminului ma asteptau de aceasta data un barbat cu parul alb si o femeie in varsta , starea lor de tristete si deprimare fiind vizibila ( femeia plangea ). 
Erau parintii lui N.R. care voiau sa afle si de la mine ce se intamplase cu fiul lor pe care il vizitasera la spital si pe care il gasisera lovit , descult, si cu hainele rupte . Le-am spus ce s-a intamplat, ce stiam si cum m-am comportat intr-o situatie periculoasa in care a trebuit sa iau decizii de unul singur. Foarte afectati de faptul ca fiul lor era inchis la Spitalul de Psihiatrie, imi cereau un ajutor pe care nu il puteam da si am incercat sa-i incurajez. Le-am spus ca exista terapie pentru acest gen de cazuri si ca urmand un tratament adecvat fiul lor va depasi criza . Ulterior am aflat la facultate ca dupa aproximativ o luna de internare la psihiatrie N.R. isi revenise si era din nou profesor.



8. Contextul social si legaturile subterane cu sistemul

Afacerea " Meditatia Transcendentala " este considerata de unii istorici drept un varf al represiunii impotriva intelectualilor :





In realitate aceasta nu a fost decat varful unui aisberg. Sistemul comunist intrase intr-o spirala accelerata a incapsularii si izolarii fata de exterior respectiv a cresterii controlului social care trebuia sa antreneze toate componentele lui , aceasta fiind linia oficiala a partidului in acei ani :


" Trebuie sa creasca in mod continuu colaborarea dintre partid, popor si organele de Securitate "
Nicolae Ceausescu


Scopul era obtinerea unui control total asupra statului , societatii si cetatenilor si crearea " omului nou" .In virtutea atingerii acestui scop propaganda regimului , " munca politico-ideologica si cultural-educativa de formare a omului nou ", era extinsa in invatamant , scoli si universitati.
Disciplinele si stiintele sociale erau trecute toate prin patul lui Procust, considerentele de ordin deontologic si moral devenind caduce si subsumate scopurilor regimului .
Prima mutare pe tabla de sah a regimului a fost declansarea ofensivei generalizate de incapsulare sociala si de creare a unei realitati false, paralele , respectiv controlul total al mass-media si al formatorilor de opinie . La mijlocul deceniului `70 Facultatea de Ziaristica aflata la Facultatea de Limbi Straine din cadrul Universitatii Bucuresti a fost mutata la Academia " Stefan Gheorghiu ".
A doua a fost " reorganizarea" , respectiv politizarea invatamantului superior prin care se urmarea lichidarea autonomiei universitare .
In 1977 printr-un decret dat " la cel mai inalt nivel" au fost desfiintate cele cinci specializari universitare existente in domeniul disciplinelor socio-umaniste, studentii lor fiind comasati in doua sectii: filozofie-istorie si istorie-filozofie. Profesorii de stiinte sociale si absolventii acestor facultati erau considerati drept activisti. Posturile din cercetare si din invatamantul superior au fost blocate si nu au mai existat repartitii in aceste domenii.
Pe cale de consecinta apare o stranie conexiune intre mediul universitar si mediul politic . Intre anii `70-`80 , Academia " Stefan Gheorghiu" a racolat in mod discret profesori universitari, sociologi, psihologi, etc. de la Universitatea Bucuresti. 
Ultima etapa a lichidarii autonomiei universitare a avut in vedere degradarea statutului absolventilor de stiinte sociale nevoiti sa se angajeza in posturi sub calificarea lor.
In 1980 apare un decret prin care se blocheaza repartitiile si transferurile, orasele mari sunt inchise , iar absolventii universitatilor sunt trimisi, intr-o masura covarsitoare , in sate. Motivatia era una ideologica. Clasa muncitoare si taranimea ( cu atat mai mult Securitatea, militia si armata ) erau considerate pilonii de baza ai regimului , veriga slaba fiind intelectualitatea vazuta de regim drept cel mai mare pericol la adresa stabilitatii sistemului. Din acest motiv , intelectualii si in mod special profesorii era placati de  catre factorii de conducere din teritoriu prin strategii de dominare verbala, presiune si control predate la Academia "Stefan Gheorghiu".
In anul 1981 fiind profesor stagiar intr-un sat din Delta Dunarii  am avut ocazia sa vad o asemenea "strategie" aplicata ad-hoc profesorilor din judetul Tulcea veniti la "Conferinta anuala a cadrelor didactice" ( asa erau numiti atunci profesorii ) care a avut loc la Casa de Cultura a Sindicatelor. Dupa ce a inceput conferinta si au luat cuvantul primii directori de scoli si licee , in intervalul dintre doi vorbitori si printre cei veniti in sala s-a strecurat un personaj incolor si insipid ( dar cu costum si cravata ) pe care nu l-a bagat nimeni in seama si care a mers calm doar pana cand a ajuns la microfonul din fata salii . Acolo a avut loc metamorfoza brusca prin care cel in cauza pe care profesorii nici macar nu-l cunosteau ( respectiv primul-secretar al judetului si absolvent de " Stefan Gheorghiu ") si-a facut intrarea . Exact atunci cand nu se astepta nimeni , si cu volumul sunetului de la microfon dat la maximum , a urlat brusc si cat l-au tinut plamanii catre intreaga masa de profesori din sala ( peste 500) :

" - Nu va este rusine ! Intra in sala primul secretar al judetului si nu va ridicati in picioare ?!" 

Lovitura a fost de-a dreptul naucitoare. Pentru fractiuni de secunda sala a inghetat si a paralizat, iar in urmatoarele fractiuni de secunda peste 95% din cei prezenti , de frica , jena , si stupefactie s-au ridicat brusc in picioare.
Toate aceste actiuni concertate ale regimului comunist se incadrau intr-o strategie preventiva prin care regimul comunist urmarea sa elimine orice posibile focare de disidenta si revolta fata de linia sa oficiala .
Prin capturarea mass-media, politizarea de jure a intregului sistem de invatamant , abolirea autonomiei universitare , deportarea absolventilor si abandonarea de facto a deontologiei profesionale din stiintele socio-umane, orice posibila forma de rezistenta institutionala a fost anihilata. Regimul comunist a putut trece , in sfarsit, la ultima etapa de domesticire a societatii inceputa in mod oficial prin faimoasele " teze din iulie 1971" atunci cand prin problemele culturii erau fost puse pentru prima data in discutia activistilor de cultura [8].
Ceea ce a inceput in 1971 va fi clarificat de "Conferinta de la Mangalia" din 1983 cand " problemele culturii" ajung sa fie discutate la cel mai inalt nivel .
Este vorba de finalizarea unui proces de inginerie sociala si de schimbare a mentalitatilor inceput inca din anii 1949-1952 cand  prin celebrul " Experiment Pitesti" [9] regimul comunist initiase primul "proces de reeducare"( prin tortura !) pentru detinutii politici . Acum regimul aplica sub alta forma " procesul de reeducare" nu detinutilor politici de altadata si considerati dusmanii de moarte ai regimului , ci tuturor cetatenilor obligati sa traiasca intr-o realitate falsa controlata de partid si devenita norma de stat :






In aceste conditii de control social atroce, raporturile psihologiei ( ca si cele ale psihiatriei de altfel ) cu regimul comunist nu au fost niciodata clarificate , dar colaborarea stransa a psihologiei si psihiatriei cu regimul comunist a fost una certa [10].
In 1977 tinerii care faceau cerere de emigrare in strainatate erau supusi unui interogatoriu de catre ofiteri de Securitate care aveau licenta in Drept si Psihologie [11].
In 1978 cand se preconiza mutarea Facultatii de Psihologie la Academia" Stefan Gheorghiu " , studentii stiau ca decanul facultatii, profesorul Paul Popescu-Neveanu , preda cursuri de psihologie la Ministerul de Interne unde se faceau si cursuri de yoga. Se aflase chiar de regula tacita conform careia ofiterii de Securitate trebuiau sa fie absolventi ai Facultatii de Drept si/sau ai Facultatii de Psihologie/ Sociologie .
Pe de alta parte , accentuarea si multiplicarea mecanismelor de dependenta politica, economica, sociala, administrativa si psihologica fata de sistem au adus cetatenii in situatii de imposibilitate exploatate din plin de catre regimul comunist care a recurs pe scara larga la cele mai diverse forme de santaj impotriva propriilor cetateni.
Tehnicile de presiune asupra indivizilor si grupurilor si metodele de control social invatate de activistii si ziaristii de la Academia " Stefan Gheorghiu " unde inca din 1976 se facea un curs psihologic de " Psihologia maselor " [12] se inscriau in aceasta categorie. Foarte interesant ,conform istoricului Lavinia Betea , cursurile care se faceau acolo au disparut pentru ca " li s-ar fi dat foc "[13]
Apare atunci intrebarea legitima care a fost ratiunea ascunsa pentru care regimul a pedepsit in acest mod intelectualii si specialistii sistemului . Una din explicatiile posibile ar fi aceea ca , din punctul de vedere al unui regim paranoid care vedea peste tot actiuni ostile si subversiuni , ei si-au depasit mandatul acordat fiind considerati un pericol.
Din aceasta perspectiva elementul cheie in afacerea " Meditatiei Transcendentale"  a fost raportul bizar al acestei tehnici , si in mod special forma ei de prezentare, cu ideologia regimului comunist.
Inca de pe atunci a fost o adevarat enigma cum un asemenea "spectacol" a primit cele mai inainte aprobari ale unui regim neostalinist construit pe suspiciune si prezumtia de vinovatie a cetateanului ( respectiv vesnicul acar Paun ) , respectiv un regim duplicitar in care " sub ceva se ascunde altceva" iar regulile de baza sunt dezinformarea , diversiunea si manipularea .
O alta enigma este modul in care specialistii in domeniu au analizat numai tehnica in sine , dar fara sa-si puna problema formei de prezentare a acestei tehnici , absolut neobisnuita pentru un institut de cercetare si una de tip SF si in cadrul regimului comunist care isi incalca propriile tabu-uri.
Cele mai multe opinii converg asupra faptului ca aceasta afacere a avut conexiuni stranse cu sistemul fiind foarte utila Partidului Comunist Roman ( dar nu este clar daca acesta a fost initiatorul si organizatorul ei ) care a utilizat-o ca mijloc de intimidare a intelectualilor vazuti ca pericol pentru sistem [14].
Pe de alta parte , este de remarcat modul dubios in care a debutat aceasta afacere, respectiv faptul ca in timpul comunismului , un emigrant roman (!) propune ambasadei romane din Paris " un program de educatie spirituala " ce urma sa sporeasca performantele oamenilor muncii din Romania" respectiv " o stiinta a inteligentei creatoare" :






Acceptarea de catre ambasada Romaniei si de catre regimul comunist a unui astfel de program propus de un emigrant , arata amploarea unui scenariu si unei diversiuni cu bataie lunga.
Pornind de la modul in care a fost initiata , organizata si finalizata aceasta afacere focalizata asupra unor piese de baza ale sistemului respectiv intelectualii regimului si specialistii in stiinte sociale ,etc. de la conexiunile foarte adanci cu sistemul si de la natura si amploarea represaliilor care au urmat , exista ipoteza ca intreaga afacere a " Meditatiei Transcendentale"  a fost conceputa in laboratoarele Securitatii.
Conform arhitecturii sistemului , instrumentul prin care acest scop a putut fi atins a fost Securitatea si angajatii ei care conform regulilor clasice ale diversiunii au participat initial la ceea ce au condamnat ulterior [15] .
Tardiv, unul dintre decidentii de varf ai Securitatii de atunci a descris " mijloacele specifice " prin care au cazut in plasa intinsa de regim " obiectivele" vizate :


" Un român din Elveția, colaborator de-al nostru, crease această sectă a transcendentalilor (s.n.). El primise aprobare de la Ministerul Învățământului și de la CNȘT. Abia începuse racolarea și i-a prins."
Nicolae Plesita
General de Securitate
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/generalul-nicolae-plesnita-in-tinerete-leana-nu-cracnea-in-fata-lui-ceausescu
Viorel Patrichi, Ochii și urechile poporului – Convorbiri cu generalul Nicolae Pleșiță, editura Ianus Inf, 2001.


Ura viscerala a regimului impotriva intelectualilor si impotriva psihologiei ( radierea unei profesii sensibile este o agresiune sociala extrema ) era o reactie extrema de aparare si arata vulnerabilitatea regimului si a actorilor lui care se temea de o dispciplina care avea reputatia de a revela ceea ce oamenii si sistemul vor sa ascunda.
In acest sens , cea mai plauzibila explicatie a genezei acestei afaceri am aflat-o de la profesorul Mihai Golu. In Romania s-a aflat ca niste psihologi francezi i-au facut lui Nicolae Ceausescu un portret psihologic dupa discursuri, gesturi,etc. portret care includea si un posibil diagnostic. Din acest moment soarta psihologiei si a oricarui alt domeniu sau care putea pune in pericol intr-un fel sau altul imaginea conducatorilor si pe cale de consecinta stabilitatea regimului , a fost pecetluita.


9. Declansarea anchetei

Relatarea mea porneste in acest caz de la ceea ce stiu din grupul de psihologi , cunostinte si participanti la " Meditatia Transcendentala"   cu care am avut contact in acei ani respectiv dr. Vladimir Gheorghiu si asistent Irina Holdevici de la Institutul de Cercetari Psihologice si Pedagogice , profesorul Mihai Golu de la Facultatea de Psihologie a Universitatii Bucuresti , dr. Ion Negret cercetator la Institutul de Cercetari Psihologice si Pedagogice si studenta Dana Faur de la Institutul de Educatie Fizica si Sport din Bucuresti.
Despre inceperea anchetei impotriva participantilor la "Meditatia Transcendentala"  am aflat in iunie 1981 si intr-un mod sinistru . Atunci cand m-am casatorit, respectiv la cununia civila pe care am avut-o in Bucuresti si intr-un asemenea moment atat de important pentru mine , dr. Ion Negreț cercetator la Institutul de Cercetari Psihologice si Pedagogice si invitat la ceremonie , m-a chemat discret deoparte si mi-a dat vestea teribila. Au inceput anchetele Securitatii impotriva participantilor la " Meditatia Transcedentala"  iar un coleg de-al sau , dr. Ion Ciocan, cercetator la Institutul de Cercetari Psihologice si Pedagogice  s-ar fi sinucis in urma anchetei ( ulterior a circulat si varianta ca in urma acestei anchete a facut infarct ). Mi-a povestit ingrozit ca a fost anchetat si el , dar nu a spus nimic despre prezenta mea si m-a rugat sa nu-i mentionez numele daca ma ancheteaza si pe mine. In sfarsit, m-a sfatuit sa plec imediat din Bucuresti fara sa spun nimanui unde plec.
A fost un moment foarte greu pentru ca a trebuit sa-mi controlez reactiile si sa-mi mentin zambetul fata de sotia mea , fata de parinti , prieteni si cunoscuti care , la fel ca si colegii mei de facultate, nu stiau nimic nici despre participarea mea la acest experiment si nici despre anchetele Securitatii care se desfasurau in surdina.
Desi eram ingrozit de ceea ce auzisem si ma asteptam sa ma ancheteze Securitatea , am incercat sa-mi pastrez calmul si i-am povestit dr. Ion Negreț ca am completat " fisa personala" cu date false si din acest punct de vedere nu exist in mod oficial in fisele lui Nicolae Stoian , deci voi fi anchetat numai daca cineva dintre participantii care ma cunosteau imi va mentiona numele.
Pe de alta parte, cum colega mea de la cercetare isi mentionase numele pe fisa , dar nici ea nu a fost anchetata, am tras ulterior concluzia ca erau in vizorul Securitatii doar personalitatile importante , deci in realitate era vorba de o reglare de conturi la nivel de sistem .


10. Represiunea la nivel de sistem.

"Se strange surubul !"
Conf.dr. Aculin Cazacu

Afirmatie facuta la cursul de sociologie, anul I,
Facultatea de Filozofie-Istorie, Universitatea Bucuresti ,1978
Prin raportare la inceputul sau extrem de brutal , sistemul comunist isi schimbase treptat strategia trecand de la represiunea de tip carceral din " Experimentul Pitesti" (1949-1953) prin care regimul dorea sa schimbe natura umana si sa obtina prin tortura adeziunea cetatenilor la sistemul de valori al regimului [16] , la represiunea de tip soft in care arsenalul metodelor de presiune isi schimbase forma si registrul , dar nu scopul si esenta.
In virtutea acestui scop , mecanismele dependentelor politice ,economice, administrative , sociale si psihologice generate de sistem erau activate la maximum. Respingerea valorilor sistemului si inadaptarea sociala erau considerate pacate capitale care lasau individul " recalcitrant" fara alternativa . Eticheta de "dusman al poporului" din anii `50 se transformase in anii `80 in eticheta de " opozant" sau " disident " , dar aceasta odata aplicata individului acesta devenea un paria cu un statut social incert si supus arbitrariului sistemului care urmarea compromiterea lui in cadrul anturajului , asasinatul administrativ si in final " moartea civila".
In cazul " Meditatiei Transcendentale" represiunea a fost o demonstratie de forta fara precedent respectiv o combinatie intre lumea cuprinsa in " Procesul" si " Castelul " lui Franz Kafka si lumea din " 1984" a lui George Orwell.
In acest scop sistemul comunist a activat intreaga megamasina sociala construita pe absurd, incertitudine , ambiguitate , nestructurare si nedeterminare, respectiv o lume si o societate in care totul este relativ si nimeni nu mai este sigur de nimic pentru ca sabia lui Damocles este atarnata deasupra tuturor . 
La o simpla comanda politica , megamasina sociala putea schimba oricand regulile jocului si putea reseta sistemele de valori , criteriile de apreciere si orice statut social si profesional . Albul putea deveni negru si invers.
Este cunoscut faptul ca in viziunea bolsevica " puterea exemplului" avea intotdeauna un efect covarsitor in instaurarea terorii in societate . Lenin , ideologul terorii bolsevice , sustinea in mod deschis ca " trebuie sa pedepsim si nevinovati ca sa se sperie adevaratii vinovati ". 
In cazul de fata , prin lovitura fara precedent aplicata in mod arbitrar intelectualilor si specialistilor , sistemul ameninta indirect cetateanul de rand si instaura frica in intreaga societate.
Cu foarte mici exceptii ( dr.Vladimir Gheorghiu a obtinut aprobarea de a emigra in Germania , Andrei Plesu a fost trimis ca bibliotecar la Muzeul de la Tescani ) indiferent de statut, pozitie sociala si pregatire profesionala, personalitatile anchetate au fost excluse din activitatile lor si trimise sa lucreze ca muncitori necalificati ceea ce echivala practic cu atribuirea unor certificate de incapacitate politica si profesionala. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Desi nu recunostea lumea din cartea lui George Orwell , regimul comunist s-a comportat dupa regulile ei . Psihologia a fost radiata din nomenclatorul profesiilor.



11. Reactia mediului universitar si a autoritatilor profesionale

Teoretic vorbind, in acest caz ar fi trebuit sa se manifeste solidaritatea de breasla, dar in conditiile regimului comunist bazat pe suspiciune aceasta solidaritatea de breasla era o utopie , fiecare ramanand pe cont propriu chiar si in acest caz extrem de abuz politic , social si profesional .
Reactiile celor afectati de aceste masuri au fost de resemnare in cea mai mare parte, cei loviti de regim acceptandu-si soarta. Au existat doua exceptii respectiv una in care s-a facut apel la marinimia regimului ( respectiv a lui Nicolae Ceausescu ) , iar in celalalt caz la ...justitia comunista.
In primul caz este vorba ce celebrul memoriu adresat lui Nicolae Ceausescu de catre Andrei Plesu
[17] . In al doilea caz , un grup de 12-15 psihologi cunoscuti din care faceau parte dr. Vladimir Gheorghiu, dr. Irina Holdevici,etc. a dat in judecata statul roman pentru abuzul comis impotriva lor incercand sa demonstreze in instanta , cu argumente stiintifice , ca aceasta tehnica de meditatie este o metoda valida de relaxare. Cand am aflat de la profesorul meu Mihai Golu despre aceasta initiativa , cu toata grozavia situatiei , am izbucnit in ras . Dupa opinia mea de student , a da in judecata si pentru incalcarea drepturilor omului , un stat comunist in care pe post de brat al justitiei sociale actiona Securitatea , era pur si simplu o naivitate de care numai intelectualii regimului puteau fi capabili. Rezultatul a fost unul pe masura naivitatii lor . Reclamantii au fost pur si simplu scosi din sala si procesul s-a judecat cu usile inchise. Dupa 23 de ani de la aceast eveniment social traumatic , psihologii afectati inca il mai considerau " arbitrar" fara sa realizeze legatura lui profunda cu ideologia si mentalitatea regimului comunist si nici faptul ca masurile se inscriau perfect in logica acelui regim.
Revista " Psihologia sociala" Nr.13 /2004 , numar tematic : Memoria social/colectiva a prezentat pe larg aceste detalii si modul in care afacerea " Meditatia Transcendentala" a fost inteleasa si receptata de catre psihologii participanti ( acel numar nu mai este disponibil pe site-ul revistei , ci numai pe un site de informare generala ) :



Revenind la " solidaritatea de breasla " aceasta nu se putea manifesta in cazul fantomaticei " Asociatia Psihologilor " pentru ca in timpul comunismului asa ceva era pur si simplu un simulacru. 
In schimb avem situatia simptomatica din cadrul Facultatii de Psihologie a Universitatii Bucuresti. La inceputul deceniului `80, Catedra de Psihologie era condusa de catre profesorul Paul Popescu-Neveanu. 
In cadrul ei , profesorul Mihai Golu a facut o prezentare a sedintelor de "Meditatie Transcendentala" la care a participat , prezentare urmata de o dezbatere. 
Ulterior, respectiv atunci cand au inceput anchetele Securitatii , profesorul Mihai Golu a afirmat ca avea mandatul si acceptul profesional al colegilor sai pentru a investiga tehnica, dar seful Catedrei de Psihologie a negat ca ar fi avut loc vreo dezbatere pe aceasta tema rezultand ca profesorul Mihai Golu a actionat " de unul singur si fara stirea colegilor sai".


12. Ecourile in spatiul social

Afacerea " Meditatia Transcendentala" a avut un impact profund la nivelul societatii romanesti semnaland revenirea in forta la stalinism si reconfigurarea megamasinii sociale care acum nu mai era focalizata numai asupra celor ostili comunismului , ci asupra tuturor cetatenilor .
Daca la inceputurile comunismului represiunea fizica se desfasura in secret si in surdina ( institutia torturii era secret de stat ) , acum (re)presiunea politica, ideologica, sociala , administrativa si psihologica a fost directa , brutala , si la lumina zilei. 
Caracterul ei sinistru deriva din faptul ca regimul isi pedepsea pentru motive inventate in logica lui politica nu " intelectualii burghezi" ca nu in anii `50 , ci intelectualii fideli si specialistii din anii `80.
Semnalul a fost unul de amenintare si de santaj la adresa integului corp social . Daca intelectualii publici , universitarii si specialistii regimului care si-au construit o cariera de-a lungul unei intregi sunt invalidati politic, social si profesional printr-o singura trasatura de condei, nimic nu mai era sigur intr-un sistem construit pe absurd, nestructurare, nedeterminare si ambiguitate , deci nimeni nu mai era in siguranta . 
In locul unor inchisori politice construite special pentru dusmanii declarati ai regimului, megamasina sociala extinsese prezumtia de vinovatie la intreaga societate transformat-o intr-un penitenciar gigantic in care orice cetatean si orice grup social putea sa cadea prada malaxorului ei [18].
Prin mecanismul dependentelor politice, sociale, administrative si psihologice generate si alimentate continuu de sistem  , cetatenii ajungeau in situatii de imposibilitate fiind  santajati  de catre un regim in care abuzurile impotriva cetatenilor erau regula, nu exceptia .
Dincolo de acest santaj social, sistemul comunist a demonstrat inca o data ca isi poate schimba cel mult forma, dar niciodata esenta sa criminala .
Incercarea naiva a unor psihologi de a da in judecata un stat comunist " pentru incalcarea drepturilor omului" nu avea sorti de izbanda intr-un sistem politic si social condus in secret dupa Directivele NKVD din 1947 conform carora represiunea se exercita doar impotriva celor identificati drept dusmani ai regimului, in timp ce tortionarii si cei care comiteau abuzuri beneficiau in continuare de impunitate penala si omnipotenta financiara :


41. Trebuie împiedicată cu orice preţ reabilitarea celor condamnaţi în procese politice. Dacă această reabilitare devine inevitabilă, se admite doar cu condiţia ca acel caz să fie considerat o greşeală judecătorească, condamnatul nu va fi judecat, ci doar graţiat; nu va avea loc reluarea procesului, respectiv autorii judecăţii greşite nu vor fi convocaţi (s.n.). 
42. Se interzice judecarea sau chiar criticarea publică a acelor conducători numiţi de către partid, care prin activitatea lor au produs pierderi sau au trezit nemulţumirea angajaţilor. În cazuri drastice se recheamă din funcţie, fiind numiţi în poziţii similare sau superioare. La sfârşit, trebuie puşi în funcţii de conducere şi ţinuţi în evidenţă drept cadre de rezervă pentru perioada schimbărilor ulterioare( s.n.). 

Cristopher Andrew ,Oleg Gordievski - KGB. Istoria secreta a operatiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov , Editura ALL, Bucuresti, 1994, p.487-492


Pe cale de consecinta , cei afectati de masurile represive au putut reveni la vechile lor locuri de munca doar dupa cativa ani de "reeducare in campul muncii", dar nu au fost reabilitati nici inainte, nici dupa 1990 [19].
In toamna anului 1981, in plina represiune impotriva psihologilor, am venit din satul din Delta Dunarii unde eram profesor in Bucuresti si am discutat cu profesorul Mihai Golu. Ne-am intalnit la Piata Universitatii si am mers pe jos printre trecatori pana la Piata Romana ca sa putem discuta in siguranta despre " Meditatia Transcendentala"  , soarta psihologiei si a psihologilor. 
Concluzia discutiei de atunci a fost una deprimanta si validata ulterior. Nu numai ca nu se putea face nimic in privinta psihologiei si psihologilor, dar vor urma timpuri si mai sinistre pentru intreaga societate romaneasca. 
In 1994 , la Conferinta Nationala de Psihologie , profesorul Mihai Golu a propus psihologilor infiintarea unui sindicat sau unei organizatii care sa apere drepturile psihologilor argumentand ca statul nu se va implica niciodata in rezolvarea unor astfel de probleme, dar propunerea nu a avut ecou.
In schimb, in 2004 a aparut legea 213/2004 privind infiintarea Colegiului Psihologilor din Romania motivata prin " apararea profesiei de psiholog " , dar care in realitate a aparat doar interesele unei organizatiei bizare . Inca de la inceput aceasta a provocat tensiuni, conflicte si scandaluri triviale care nu s-au terminat nici dupa 15 ani de la aparitia sa .


13. Evolutia psihologiei dupa 1990 , primul semnal al incapsularii societatii romanesti si al preluarii controlului asupra sferei civile prin militarizarea discreta a sistemului politic si social

Dupa acest episod atat de traumatizant traversat in timpul comunismlui era de asteptat ca dupa 1990 domeniul psihologic sa cunoasca o revigorare , sa-si refaca statutul si prestigiul , sa se conecteze la psihologia europeana si mondiala si , cel mai important , sa-si rezolve problemele cu trecutul. Aceasta este marea problema a domeniului psihologic care explica si evolutia lui ulterioara pe care o deplang chiar reprezentantii lui oficiali [20].
Daca in privinta utilizarii psihiatriei ca mijloc de represiune este cunoscut cazul unor psihiatri care au colaborat cu regimul si exista date certe in privinta folosirii psihiatriei ca mijloc de represiune [21], in privinta psihologiei nu a existat niciodata acest interes.
In mod aparent inexplicabil, psihologia nu si-a clarificat pana in prezent nici raporturile cu trecutul si represiunea comunista , nici statutul , nici misiunea sociala care in principal se reduc la un rol de gardian public, respectiv acela de a examina , evalua si consilia un numar cat mai mare de persoane.
Nici dupa 30 de ani de la Revolutia din 1989 nu se cunoaste aproape nimic despre numarul si activitatea psihologilor care au lucrat in Securitate si nici despre eventuala disidenta a altora . Traumele sociale si psihologice produse de activitatea Securitatii, sinistrul "Experiment Pitesti" , Revolutia, mineriadele,etc. controlul social , presiunile politice , administrative si psihologice nu au fost considerate subiecte demne de atentia psihologiei .
Daca in domeniul domeniul juridic exista Legea nr. 303/2004 care prevede interdictia pentru judecatori si procurori de a colabora cu actualele servicii de informatii sau de a fi colaborat cu fosta Securitate, pentru psihologi ( respectiv cei care ii examineaza pe magistrati si le dau avize de aptitudine/inaptitudine ) nu exista aceasta interdictie.
In mod paradoxal, caderea comunismului in loc sa produca un reviriment al psihologiei a condus la o degradarea a statutului ei , la capturarea domeniului de catre instante straine si la o deturnare a sensului profesiei de psiholog [22] .
Prin infiintarea " disciplinei de psiholog in domeniul securitatii nationale" , intricarea domeniului civil cu cel militar in sfera psihologiei a devenit obligatorie, psihologia fiind promovata acum in societate " la nivel institutional" [23].
Rezultatul este unul de neimaginat chiar si in timpul comunismului .  La 23 de ani de la caderea comunismului si dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana , Facultatea de Psihologie din Bucuresti a ajuns sa gireze  " workshop-uri tematice " de tip militar respectiv evaluari psihologie pentru permisul de port-arma [24].
Procesul de militarizare discreta observat in domeniul psihologic nu este unul izolat. Acelasi proces a avut loc si in domeniul sociologiei unde infiintarea Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala a deplasat accentul de la asistenta acordata persoanelor aflate in dificultate la asistenta intregii societati , dar pe probleme de "securitate nationala" . In mod concret , a mai fost introdus si aici un cal troian respectiv aceeasi omniprezenta nevoie de securitate instituind " studii si masterate de securitate nationala".
Modelul a fost adoptat surprinzator de rapid nu numai de catre universitatile romanesti,  ci si de catre Academia Romana care a depasit etapa problemelor academice devenenind brusc interesata de problematica specifica serviciilor de informatii si domeniului militar organizand actiuni specifice in acest sens :


CONFERINŢA
„SECURITATEA NAŢIONALĂ ÎN SOCIETATEA BAZATĂ PE CUNOAŞTERE.
INTELLIGENCE, CUNOAŞTERE STRATEGICĂ ŞI DECIZIE”.
Bucureşti, 26 noiembrie 2012
http://www.juridice.ro/231688/securitatea-nationala-in-societatea-bazata-pe-cunoastere-intelligence-cunoastere-strategica-si-decizie-bucuresti-26-noiembrie-2012.html
 Dupa militarizarea discreta a mediul universitar si academic urmatorul pas , respectiv tendinta de a subordona si mediul politic , a decurs in mod logic .Un exponent al acestei miscari a exprimat cat se poate de clar aceasta tendinta :

“Credem că optimizarea formării culturii de intelligence a decidenţilor politici prin implicarea nemijlocită a Comunităţii Naţionale de Informaţii vizează următoarele aspecte:
- reformarea politicilor privind managementul resurselor umane ale partidelor;
- formarea elitelor politice să includă în mod obligatoriu pregătirea în domeniul securităţii naţionale;
- implicarea mediului academic în procesul de formare a elitelor politice în domeniul securităţii naţionale;
- accesul la informaţii clasificate - condiţie pentru înscrierea pe listele electorale;
- programe de formare continuă in domeniul securităţii naţionale a decidenţilor politici. (s.n.) “
COMUNITATEA NAŢIONALĂ DE INFORMAŢII ŞI CULTURA DE INTELLIGENCE A DECIDENŢILOR POLITICI – ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE
Dr. psiholog Ion Duvac
profesor asociat Universitatea Bucureşti

https://documents.tips/documents/duvac-cultura-de-intelligence-a-decidentilor-politici-2007.html


Rezultatul in plan social a fost aparitia celei mai opace institutii de elita a statului roman , respectiv Academia de Stiinte ale Securitatii Nationale ( ASSN ) minata si aceasta de scandaluri rasunatoare inca de la aparitie , scandaluri care au condus la o decizie de desfiintare a ei votata de catre Senatul Romaniei [25].
In acest caz vorbim de o metamorfoza completa a sistemului politic si social care a trecut de la faza primitiva a supravegherii fiecarui individ la faza mult mai evoluata si mai eficienta a supravegherii institutiilor si organizatiilor care in acest mod ajung sa aiba dubla comanda .
La nivel general putem vorbi de un control general asupra statului si societatii care nu mai este exercitat de instantele civile , ci direct sau indirect , de catre armata si/sau servicii secrete. Un anonim a semnalat aceasta situatie in domeniul psihologic , dar ea poate fi extinsa si in alte domenii daca ne gandim ca Romania are un numar impresionant de servicii secrete si de colaboratori ai lor care , dupa expresia inspirata a unui cetatean " se calca reciproc pe bataturi" prin institutiile administratiei de stat, asociatiile profesionale, organizatiile civice, etc. :


" Anonim spunea... 
Una dintre misiunile serviciilor secrete este aceea de a avea un control permanent asupra societatii, in general si a institutiilor sau organizatiilor ,in special (s.n.) iar , modalitatea cea mai eficienta este aceea prin care, un (fost) lucrator se infiltreaza ,sub diverse forme si in diferite functii ,in institutia sau organizatia respectiva.In general, se prefera ca acesta sa acceada la o functie de conducere.In aparenta, structura de informatii pare sa fi renuntat la propriul angajat dar,ea il foloseste atat timp cat randamentul sau nu este influentat in mod negativ de vreo boala,de vreo incalcare flagranta a legii sau deconspirare iar, trecerea in rezerva nu inseamna ca structura de informatii a renuntat la acesta . Sa nu uitam ca ,psihologia este o arma si ca orice arma ,trebuie controlata . Cum? Prin ...ofiterii care conduc COPSI ( Colegiul Psihologilor din Romania -n.n.) ."
19 noiembrie 2011, 07:53


Rezultatul final este o degradare a deontologiei stiintelor sociale care prin politizarea actiunii lor isi saboteaza singure misiunea dand semnale extrem de nelinistitoare pentru democratie si statul de drept .
Un asemenea exemplu a fost " ancheta psihiatrica post-mortem " ( dar denumita printr-un eufemism " analiza psihologica a cazului de suicid " , probabil pentru a eluda anumite responsabilitati deontologice ) facuta dupa moartea tragica a procurorului Cristian Panait  :






Un alt exemplu trivial este incalcarea autonomiei justitiei si interventia in procesele juridice a unor experti psihologi care contesta si rechizitoriul , si vinovatia unor inculpati :


" ...perspectiva psiho-legala (psiho clinica judiciara ne pune in fata unui altgoritm acuzatorial – rechizitoriul – ca fiind un sir de rationamente ipotetice si extrapolari deductiv-implicative nesustinute printr-un probatoriu riguros, realist, argumentat pragmatic, dar care creaza aparenta logica si credibila) constand in inlantuirea unor date ale realului, in contextul cofuziv al falselor interpretari induse sugestiv anchetatorilor lor de catre inculpatii denuntatori" ; 
" ...acuzarea nu izbuteste sa demonstreze/ argumenteze vinovatia inculpatei Udrea Elena Gabriela cata vreme din perspectiva substantei penale nu identificam la aceasta comportamente sau atitudini in care sa se materializeze (obiectiveze) vointa expresa(s.n.) a mobilizarii resurselor sale cognitive, afective si volitive sub forma intentiei acesteia de a determina sau pretinde prin indemn, ordin, influenta, promisiune, persuasiune/convingere sau alte acte si actiuni apte ca direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul sa primeasca bani sau alte foloase care nu i se cuvin in legatura cu indatoririle sale de seriviciu" 
Tudorel Butoi 
expert formator in psihologie clinica judiciara
https://www.luju.ro/static/files/2016/decembrie_2016/09/Raport_de_expertiza_Butoi_-_Udrea.mark.pdf
https://www.luju.ro/dezvaluiri/cazuri-celebre/denuntatori-demascati-prin-expertiza-prof-univ-dr-tudorel-butoi-expert-psiholog-desfiinteaza-credibilitatea-denuntatorilor-folositi-de-dna-in-dosarul-gala-bute-pentru-a-o-inculpa-pe-elena-udrea-ca-a-primit-mita-o-geanta-cu-900-000-euro-rechizitoriul-este-


In sfarsit, dupa modelul antidemocratic si trivial propus de catre Colegiul Psihologilor din Romania inca de la infiintarea sa din 2006 , respectiv aceea de a examina toti profesorii din Bucuresti si din tara pentru a vana "suspectii (!)de alcoolism, homosexualitate , pedofilie "[26]  , a aparut recent si propunerea stranie pentru un stat de drept si pentru deontologia profesiei de psiholog , respectiv aceea de a pune diagnostice clinice in spatiul public si de a se constitui echipe  de vanatoare sociala (" antitero") pentru depistarea psihopatilor din politica :


„Cazul Victor Ponta 
Victor Ponta ne furnizează materialul excelent pentru evidențierea psihopatiei și a consecințelor sale extrem de păgubitoare.
Mă voi folosi de scrisoarea deschisă “Fie-vă milă de noi, Victor Ponta!”, adresată în 2014 de Gabriel Liiceanu lui Victor Ponta. E perfectă pentru a bifa tabloul clinic caracteristic politicianului psihopat ( s.n.), pentru a valida (iar și iar) stupoarea și blocajul cognitiv pe care le stîrnește psihopatia, dar, mai ales, pentru a anunța (din nefericire) incompatibilitatea dintre apelul la milă și structura psihopată.”
„ Psihopații trebuie încolțiti cu tactici care să le vizeze psihopatia. Dacă se va alcătui vreodată o echipă antipsihopatie (antitero) pentru România, sper din inimă să fiu cooptată.”
http://www.contributors.ro/editorial/portretul-psihopatului-la-guvernare/

„@Jacques: Aveți încredere în mine, nu sunt înnebunită după putere. O sa fie pe mîini bune echipa antipsihopați. Eu țin la egalitate, nu la control. Mulțumesc pt comentariu.” 
http://www.contributors.ro/editorial/portretul-psihopatului-la-guvernare/#comment-332994


Problema este ca domeniul psihologic se afla acum exact in situatia in care se afla domeniul medicinei in anii `90 cand vechiul Colegiu al Medicilor din Romania a fost contestat de un colegiu nou aparut (aceasta informatie a aparut in presa scrisa a anilor `90 , dar nu poate fi gasita pe Internet ) si in situatia mai recenta si la fel de bizara in care s-a aflat domeniul juridic condus de barouri paralele care se contestau reciproc in justitie [27].
In cazul psihologiei, Colegiul Psihologilor din Romania aparut in 2006 a formulat o plângere penală pentru "înșelăciune, fals, uz de fals și uzurpare de calități oficiale, prin emiterea ilegală a unor documente false de catre grup un grup organizat" , respectiv impotriva noului Colegiu al Psihologilor din Romania [28] care la randul lui a inaintat o plangere penala celui vechi acuzat de inegalitati [29].
Pana cand sa fie transata de catre justitie aceasta dilema triviala care oripileaza opinia publica , vechiul presedinte al Colegiului a fost trimis deja in judecata de catre DNA pentru deturnare de fonduri  [30] , iar vicepresedintele lui a ramas fara doctorat din cauza unui plagiat [31].
Situatia dramatica a acestor domenii atat de sensibile afecteaza grav credibilitatea lor si poate explica aparitia unor tendinte de control social exacerbat straine unui stat de drept.
Aceste tendinte au evoluat in paralel cu metamorfoza uluitoare a sistemului juridic care la comanda politica a inceput sa saboteze sistematic principiile statului de drept , normalitatea morala si sociala. Pentru prima data justitia romaneasca , prin reprezentantii ei oficiali , a inceput sa promoveze in mod deschis nu drepturile cetatenilor , ci interesele infractorilor provocand reactii foarte puternice atat in tara, cat si la nivelul Uniunii Europene si SUA.
Dovada cea mai buna ca nu vorbim despre greseli sau accidente izolate , ci de initiative constiente , deliberate si de actiuni concertate in mai multe domenii ale vietii sociale este modul diversionist in care s-a comportat recent Facultatea de Filosofie din cadrul Universitatiii Bucuresti care a disimulat un eveniment organizat in cadrul ei anuntandu-l nu pe site-ul oficial al facultatii , ci pe site-ul postului Radio Clasic.
Sub egida unui profesor universitar din cadrul ei , Facultatea de Filosofie accepta la 30 de ani de la caderea comunismului organizarea unei intalniri cu tema " Violenta in istorie, o perspectiva etica si antropologica " moderata de Prof.Univ. Dr. Vasile Morar ( cu domeniu de specializare Etica )  la care pe post de formatori de opinie si modele sociale  sunt invitati Petre Roman si Teodor Brates respectiv doua persoane acuzate in mod oficial de infractiuni contra umanitatii comise in timpul Revolutiei din 1989 [32]  :





https://www.g4media.ro/mai-multe-organizatii-civice-protesteaza-fata-de-invitarea-lui-petre-roman-si-a-lui-teodor-brates-la-o-conferinta-la-facultatea-de-filosofie-este-inadmisibila-transformarea-mediului-academic-intr-o-t.html


Delimitarea ulterioara de evenimentul care trebuia sa aiba loc in sediul institutiei este simptomatica pentru mentalitatea existenta in cadrul acestei facultati si dupa 30 de ani de la caderea comunismului :


" Evenimentele organizate de Facultatea de Filosofie sunt făcute publice pe pagina de internet a instituției, prin postări oficiale pe rețelele de social media sau prin afișe expuse în spațiile academice dedicate acestora. Evenimentul la care fac referire informațiile vehiculate în presă sau luările de poziție de pe internet reprezintă inițiativa personală (s.n.)a cadrului didactic implicat, nefiind organizat și promovat instituțional de facultatea noastră. Promovarea acestuia a fost exclusiv rezultatul inițiativelor personale ale studenților (s.n.)și a preluării lor de către media. Folosirea în diferite contexte a subiectului colectiv „Facultatea de Filosofie” ca inițiator și organizator al evenimentului respectiv reprezintă fie rezultatul unei lipse de informare elementară, fie o falsificare deliberată a realității.
Facultatea de Filosofie respectă necondiționat libertatea de expresie exercitată în mediul universitar, precum și dreptul fiecăruia dintre membrii săi de a organiza dezbateri în acest spațiu, cu privire la orice temă, cu invitații pe care îi consideră potriviți în acest sens, atâta vreme cât sunt respectate Carta Universității și legile românești în vigoare. Facultatea de Filosofie respectă dreptul la opinie al oricărei persoane care nu este de acord, verbal sau în scris, cu cele afirmate în mod liber în spațiul universitar, dar respinge orice îndemn la cenzurarea acestor afirmații din alte considerente decât cele legale."

http://filosofie.unibuc.ro/2019/01/17/pozitia-facultatii-de-filosofie-in-legatura-cu-invitarea-domnilor-petre-roman-si-teodor-brates-la-un-curs-desfasurat-in-cadrul-facultatii/


Toate aceste atacuri asupra statului de drept si asupra normalitatii sociale nu prevestesc nimic bun pentru evolutia societatii romanesti.
Ele echivaleaza cu aplicarea concertata a unor strategii de decivilizare si dezumanizare la nivelul intregii societati romanesti care in numai 30 de ani s-a transformat dintr-o societate comunista primitiva , intr-o societate duplicitara de gradul doi , respectiv o societate a diversiunii in care " sub ceva se ascunde altceva " confirmand faptul ca Romania a devenit tinta unui razboi hibrid si o placa turnanta pentru lupta dintre democratia de tip european si autocratia de tip rusesc.



Note

[0] Am avut o asemenea experienta in 2005 cu ziarul “Ziua”. Un articol despre starea psihologiei romanesti care aducea in discutie afacerea Meditatiei Transcendentale l-am trimis in 2005 ziarului " Ziua de Constanta". Articolul a ajuns la Cristina Hurdubaia, redactorul sef de atunci care a vrut sa-l publice imediat , dar entuziasmata de subiectul articolului a zis ca il trimite la Bucuresti pentru ca merita sa apara in editia centrala. De acolo articolul a ajuns la " Ziua " din Bucuresti respectiv la Miruna Munteanu care a vrut sa-l publice , dar la rubrica “Dosare ultrasecrete”(!) pe motivul ca relateaza despre “Meditatia Transcendentala” . In final , dupa alte amanari, mi-a fost transmis din redactie si raspunsul uluitor al ziaristei .Articolul nu va mai apare pentru ca “nu a venit aprobarea pentru inca nu a venit momentul ” ( citez din memorie ).
Articolul a fost publicat totusi de catre Liviu Antonesei , dar in ziarul “Timpul” din Iasi ( http://www.timpul.ro/magazines/41.pdf - https://sergiusimion.blogspot.com/2014/06/zonele-obscure-ale-psihologiei.html) si de catre Lucian Hetco in revista Agero Stuttgart din Germania (https://web.archive.org/web/20060831175822/http://www.agero-stuttgart.de:80/REVISTA-AGERO/CULTURA/Zonele%20obscure%20ale%20psihologiei%20de%20SS.htm).
Cea mai buna dovada ca embargoul asupra domeniului psihologic si asupra stiintelor sociale in general este inca activ este reactia unui cercetator din noul val care mentine acelasi status-quo asupra domeniului (http://www.contributors.ro/global-europa/disiden%c8%9ba-%c8%99i-nebunie/#comment-153574 ).
N.B. Orice incercarea de a publica in anii `90 articole despre starea domeniului psihologic in ziarele momentului a fost sortita esecului fie ca a fost vorba de Revista 22 ( Stelian Tanase a primit un articol , a promis ca-l publica , dar dupa aceea a motivat ca " l-a dat la redactori " si  ca nu a mai aparut  ) , de ziarul Romania Libera ( ziaristul Traian Dobre a refuzat sa publice un asemenea articol  ) ,etc. Tot in acea perioada,  un articol despre starea de parabioza trebuia sa apara initial in Revista " Cuvantul" , dar ziaristul Ioan Buduca mi-a spus ca acesta merita sa apara in " Revista 22" si l-a dus personal la acea revista, dar nici acesta nu a mai aparut .


[1] Studentii admisi la Facultatea de Filozofie in anul I respectiv in vara anului iunie 1978 ( Filozofie, Sociologie , Psihologie , Pedagogie ) s-au trezit in toamna studenti la Facultatea de Filozofie-Istorie (" stiinte sociale " ) , iar cei care erau in anul IV au fost fortati sa invete in ultimul an ce invatau studentii de la sitorie in 4 ani respectiv toata istoria lumii ( antica , medievala , moderna si contemporana ) si toata istoria tarii . Am vazut atunci cum la examenul de istorie antica , profesoara de istorie antica Zoe Petre incerca sa linisteasca studentele din anul IV Psihologie care plangeau disperate pe coridoare: " - Doamna profesoara , nu putem memora atatea date si cifre , nu am venit la facultate pentru asta ! " : " - Ce sa facem fetelor , istoria este o stiinta factuala, asta este situatia ...". .

[2] Dupa comasarea in 1978 a sectiilor Facultatii de Filozofie din Bucuresti ( filozofie, sociologie, psihologie, pedagogie ) cu Facultatea de Istorie rezultand Facultatea de Filozofie-Istorie respectiv " de stiinte sociale", era planificat urmatorul pas despre care aflasera studentii de atunci. Aceasta facultate-mamut trebuia sa aiba soarta Facultatii de Ziaristica , respectiv urma sa fie relocata la Academia " Stefan Gheorghiu" unde ajunsese si Facultatea de Ziaristica care initial era arondata Facultatii de Limbi Straine a Universitatii Bucuresti.
In acel moment studentii din anul IV de la Filozofie , Sociologie, Psihologie si Pedagogie au scris un memoriu colectiv catre Comitetul Central al Partidului Comunist Roman prin care solicitau ca Facultatea de Filozofie - Istorie sa nu fie relocata de la Universitatea Bucuresti ( memoriul a fost semnat si de unii studenti din caminul Panduri ) . In final, dintr-un motiv sau altul , relocarea nu a mai avut loc atunci . In schimb, dupa caderea comunismului si desfiintarea Academiei " Stefan Gheorghiu" , Facultatea de Psihologie a fost mutata de la Universitatea Bucuresti in cladirea care a apartinut fostei academii politice.


[3] Am inteles ce inseamnau de fapt aceste cateva zeci de lei in timpul comunismului atunci cand prin anul II de facultate (1979) unul dintre colegii mei de an care era bucurestean ( deci statea la parinti ) , dar avea si bursa pentru ca salariul lor oficial al parintilor lui era unul foarte mic pentru ca " nu depaseau plafonul"( parintii lui erau chelneri ) , mi-a spus ca " portia" lui primita de la parinti pentru cheltuit pe vara era de 4000 de lei ( cam atat castiga atunci un miner pentru ca aceasta categorie avea printre cele mai mari salarii ) . Peste doi ani , salariul unui profesor stagiar era de 1200 de lei. Peste cateva decenii , actorul Florin Calinescu va declara in direct la un post TV ca in timpul comunismului el , student fiind, castiga si 10.000 de lei din figuratie de film.

[4] http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/meditatia-transcendentala-afacere-partid

[5] Victor Sahleanu, Ion Popescu-Sibiu - Introducere critica in psihanaliza , Editura Dacia, 1972



Add caption


[6] http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/grosu/spcreier/docs/cuvberia.htm

[7] Ajuns profesor stagiar in Sfantu Gheorghe ( Delta Dunarii ) in toamna anului 1981 ( ancheta impotriva practicantilor incepusera inca din iunie ) , am vazut pe viu propaganda si dezinformarea practicata de regim. In cancelaria scolii unde eram profesor , a venit unul dintre cei doi militieni ai localitatii care ne-a anuntat triumfator ca regimul vigilent a prins " transcendentalii" si ne-a trantit victorios pe masa un exemplar din revista " Pentru Patrie" ( revista Ministerului de Interne de atunci ) in care era prezentata dovada suprema a ritualilor sectei. "Dovada" era fotografia alb-negru a unei cani pentru supa folosita atunci la autoserviri si la cantinele studentesti , ( o asemenea cana era din inox si avea diamentrul de aproximativ 10 cm ).

[8] https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/tezele-din-iulie-1971

[9] https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/fenomenul-pitesti-pandemoniul-inchisorilor-comuniste-tortura-si-teroare-la-pitesti

[10] La " Conferinta de la Pitesti " din 2006 dedicata " Experimentului Pitesti" la care am prezentat  " Istoria conspirativa a psihologiei si controlul social in comunism si post-comunism" , medicul Nicu Ionita , fost detinut politic , a declarat ca inchisoarea respectiva " era organizata ca un laborator psihologic".

[11] In 1977, bibliotecarea liceului economic " Mihai Eminescu" unde eram pedagog a depus o cerere pentru emigrare in Grecia. Dupa depunerea cererii , a fost chemata si anchetata timp de doua ore de doua persoane care s-au recomandat drept " ofiteri de Securitate cu licenta in drept si psihologie" .

[12] In 1976 fiind student la " Facultatea de Instalatii pentru Constructii" am cunoscut la " Biblioteca Mihail Sadoveanu " de langa Piata Rosetti din Bucuresti pe Dumitru Nastase, absolvent de Filozofie , maestru de sah si proaspat cooptat in Comitetul Central al Partidului Comunist Roman dupa o intalnire cu Nicolae Ceausecu si el pasionat de sah . De la el am aflat prima data despre manualul de psihologia maselor predat atunci la Academia " Stefan Gheorghiu" care prezenta metodele diferite de abordare diferite folosite de activisti pentru muncitori, tarani si intelectuali in care regula de baza era promisiunile (  cresterii retributiei si/sau venitului,etc.)  . In cazul ultimilor , pentru ca " nu li se putea lua diploma " se recomanda in mod expres metoda " pumnului in gura" ( dominare verbala, insulta , umilire in public,etc. ) .

[13] Lavinia Betea - Gazetar de " Stefan Gheorghiu "
.https://jurnalul.antena3.ro/scinteia/special/gazetar-de-stefan-gheorghiu-513971.html

[14] http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/meditatia-transcendentala-afacere-partid .

[15] https://adevarul.ro/news/politica/comisia-sie-scoate-curat-ristea-priboi-1_50ad321b7c42d5a6639084be/index.html

[16] http://www.fenomenulpitesti.ro/

[17] https://evz.ro/nota-lui-basescu-catre-securitate-vazuta-de-andrei-plesu-907350.html

[18] In 1981 am aflat de la  un fost coleg de liceu , Ion Nănuţ , ajuns in judetul Tulcea secretar cu propaganda respectiv a doua functie dupa primul secretar, parabola " sacului cu soareci" care circula printre membrii Comitetului Central ai Partidului Comunist Roman despre modul cinic in care trebuie condusa tara si oamenii ei . Daca vom considera tara un sac iar oamenii niste soareci care trebuie sa ramana inchisi in el,  sacul nu poate fi lasat jos ( liber ) pentru ca atunci soarecii il rod si fug in toate partile . Pe de alta parte, cum in mod oficial nu mai ai voie sa-i omori, sa-i bati sau sa-i arestezi ca in anii `50, trebuie gasite  alte metode prin care soarecii sa ramana captivi in sac. Cea mai simpla este aceea de a scutura sacul in mod continuu pentru ca soarecii sa nu se mai poata prinde de el si sa nu mai poata iesi.

[19] http://suplimentuldecultura.ro/7067/meditatia-transcendentala-un-experiment-de-cinci-zile-si-trei-decenii-de-efecte-secundare/

[20] Daniel David - Sa bata clopotele pentru psihologia romaneasca....
http://www.contributors.ro/cultura/sa-bata-clopotele-pentru-psihologia-romaneasca%E2%80%A6/

[21] http://epochtimes-romania.com/news/cum-a-fost-folosita-psihiatria-pentru-represiune-in-comunism---223997

[22] http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=42

[23] https://sergiusimion.blogspot.com/2010/06/ce-vraji-mai-fac-psihologii-romani.html

[24] https://sergiusimion.blogspot.com/2013/08/suprarealismul-colegiului-psihologilor.html

[25] https://pressone.ro/secretele-academiei-de-stiinte-ale-securitatii-nationale-istoria-falsurile-si-membrii-nestiuti/

[26] https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1141746-perversi-scoala-noua-prima-evaluare-psihologica-profesorilor.htm

[27] https://www.juridice.ro/86481/magistratii-despre-barourile-paralele.html

[28] https://www1.agerpres.ro/comunicate/2017/12/06/comunicat-de-presa-colegiul-psihologilor-din-romania-15-49-47

[29] http://www.bursa.ro/conflictul-dintre-psihologi-pentru-conducerea-colegiului-psihologilor-intr-o-noua-etapa-22842231.

[30] http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=8081

[31] https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22083009-psihologul-stefan-laurentiu-iulian-puternic-contestat-breasla-psihologilor-ramas-fara-titlul-doctor-din-cauza-unui-plagiat.htm

[32] https://www.mediafax.ro/social/petre-roman-pus-sub-invinuire-in-dosarul-revolutiei-acuzatiile-in-cazul-sau-extinse-17228937 ; https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22399825-teodor-brates-crainicul-revolutiei-fost-audiat-parchetul-general.htm